Singura biserică din județul Satu Mare care poartă hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena a fost marți, 21 mai gazda unui eveniment deosebit pentru Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului. Prea Sfințitului Iustin Hodea Sigheteanul i-a fost acordată diploma de cetățean de onoare al municipiului Satu Mare.
Dintre oficialități, la Sfânta Liturghie au participat primarul municipiului Satu Mare, dr. Dorel Coica, viceprimarii Radu Roca și Marcela Papici, prefectul Eugeniu Avram, președintele Consiliului Județean Satu Mare, Adrian Ștef, vicepreședintele Mircea Govor, și Mircea Lețiu, membru în Adunarea Eparhială și în Adunarea Național Bisericească din partea Episcopiei ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului.
De la ora ora 9.30 a avut loc primirea Prea Sfințitului la catedrală. De la ora 12.00 au fost acordate diplome copiilor participanți la concursul ,,Sfinții Împărați Constantin și Elena – modele de urmat pentru tineri”, organizat de Protopopiatul Ortodox Satu Mare, Inspectoratul Școlar Județean și Primăria Satu Mare. La acest concurs au participat 43 de copii de la 15 școli din oraș. Concursul a avut trei secțiuni: icoane pictate pe sticlă, poezii și eseuri. De la ora 12.30 a avut loc Ceremonia de acordare a diplomei de cetățean de onoare, precum și luările de cuvânt de către protopopul Ioan Socolan, primarul municipiului Satu Mare, Dorel Coica și președintele Consiliului Județean Satu Mare, Adrian Ștef.
În predica sa, Prea Sfințitul Iustin a expus cele mai importante trăsături ale Sfinților Împărați, pentru care aceștia ocupă un loc cu totul special în rândul personalităților care au marcat creștinismul. Sfântul Constantin a venit pentru creștinii crunt prigoniți vreme de două secole ca o binecuvântare din partea lui Dumnezeu. Datorită împăratului Constantin și a mamei sale Elena, creștinismul a intrat într-o perioadă de maximă înflorire, numită de cercetători Epoca de aur, în care oameni sfinți și minți luminate, cum ar fi Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul, au expus în operele lor doctrina și spiritul creștin authentic. Cercetătorii sunt de părere că deciziile împăratului Constantin în favoarea creștinismului s-au datorat mai ales mamei sale, Elena, care, „cu mână de fier și credință tare”, s-a aflat în permanență în umbra unicului său fiu.
Ortodocșii și catolicii îi serbează în fiecare an pe data de 21 mai pe Sfinții Împărați Constantin și Elena, datorită cărora creștinismul a devenit religie permisă, jertfele sângeroase au fost interzise și duminica a fost stabilită ca zi de odihnă în Imperiul Roman. Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt sărbătoriți în 21 mai atât de bisericile ortodoxe, cât și de cele catolice.
În 293, împăratul Dioclețian i-a poruncit lui Constanțiu să divorțeze și l-a numit Cezar peste Imperiul Roman de Apus. În această calitate, el s-a căsătorit cu Teodora, fiica vitregă a împăratului Maximian, cu care a avut încă șase copii. Elena nu s-a recăsătorit și a trăit în umbră, departe de atenția publică, dar aproape de fiul său, pe care l-a sprijinit cu dragoste și afecțiune. În anul 306, fiul său a fost proclamat de armata romană drept august al imperiului, imediat după moartea lui Constanțiu Chlorus. El și-a readus mama la curtea imperială, conferindu-i titlul de „Nobilissima Femina” (Doamnă prea nobilă). În anul 325, Constantin i-a oferit mamei sale cea mai mare distincție pe care o putea primi o femeie, aceea de „Augusta”. În anul 325, Sfânta Elena a plecat într-o expediție la Ierusalim, pentru a găsi Sfânta Cruce pe care fusese răstignit Iisus Hristos. În acele vremuri, Ierusalimul se afla în reconstrucția începută de împăratul roman Adrian, după dezastrul produs de revolta iudaică din anul 70. Împăratul Adrian construise la mormântul lui Iisus Hristos, aproape de Golgota, un templu păgân închinat zeiței Venus. Locul era cel mai indicat pentru începerea căutărilor, așa că Elena, însoțită de Macarie, episcopul Ierusalimului, au hotărât dărâmarea templului și efectuarea săpăturilor, care să scoată la lumină cel mai cinstit obiect creștin. În urma acelor săpături au găsit trei cruci, dar nu puteau să o identifice pe cea pe care fusese răstignit Iisus, de aceea le-au atins de un mort. Acesta ar fi înviat în momentul în care a fost atins cu Crucea Domnului, potrivit unor tradiții.
În perioada petrecută la Ierusalim, împărăteasa Elena a început construcția unor biserici la mormântul Domnului (Biserica Învierii), în Betleem sau pe muntele Măslinilor. După ce și-a petrecut ultima etapă a vieții la locurile sfinte, Elena a murit în anul 330. Sicriul ei, o adevărată bijuterie artistică, poate fi admirat la Muzeul Vaticanului. Sfânta Elena s-a bucurat dintotdeauna de o evlavie deosebită din partea creștinilor. Numele ei, care se traduce ca „făclie”, „torță”, „strălucirea soarelui”, este purtat de nenumărate credincioase. În cinstea ei s-au ridicat biserici, mănăstiri, așezăminte teologice sau sociale. Ea a fost și rămâne un simbol de puritate, dragoste părintească, nădejde și credință autentică. Pentru grija pe care a arătat-o săracilor și oamenilor simpli, pentru preocuparea față de problemele creștinismului, dar și pentru evlavia și credința puternică, împărăteasa Elena este cinstită ca sfântă în întreaga creștinătate. Sfânta Elena este și ocrotitoarea arheologilor, datorită demersului ei de a căuta crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos.
În decursul domniei sale, Sfântul Constantin cel Mare a luat o serie de hotărâri care au schimbat soarta creștinismului. În ianuarie 313, împăratul Constantin cel Mare a dat un act prin care creștinismul a devenit „religio licita”, adică religie permisă, la fel ca celelalte religii din imperiu. Mai mult, convins de valoarea religioasă și morală a doctrinei creștine, a recomandat-o tuturor. Însă Constantin nu a declarat creștinismul religie de stat, cum greșit se afirmă uneori. Acest pas a fost făcut în anul 380, de împăratul Teodosie cel Mare. Împăratul a fost botezat pe patul de moarte de episcopul Eusebiu de Cezareea, biograful și apropiatul său. A murit la scurt timp, în Nicomidia, și a fost înmormântat în Constantinopol, în biserica ctitorită de el.
În tradiția populară se vorbește despre împărații Constantin și Elena ca despre părinții Sfintei Cruci. În calendarele populare, această zi era cunoscută mai degrabă sub numele de „Constantin Graur” sau „Constantinu Puilor”, pentru că, din această primă zi a verii, păsările din pădure încep să-și învețe puii să zboare, după ce li s-a dezlegat glasul la Vlasie (11 februarie), s-au împerecheat și și-au construit cuiburile la Dragobete (24 februarie). În ziua Sfinților Constantin și Elena este bine să nu se lucreze, pentru ca holdele și strugurii să nu fie distruși, iar până în 21 mai trebuie să fie semănate porumbul, ovăzul și meiul, potrivit tradiției populare.
