În mod cu totul și cu totul surprinzător, hunțutul primar de la Păulești, cunoscut sub numele de alint de „Ioska bacsi”, nu va rămâne în istorie prin cele șapte case, sau câte o fi mai achiziționat între timp, ci prin accidentul de toată frumusețea pe care l-a produs, violând un nevinovat gard din Ardud, în vreme ce gonea ca bolundul înspre Cluj, ocazie cu care și-a spart capul și a făcut mașina praf, putând fi admirat la Spitalul de Urgență cu o grămadă de fundițe în cap, de ziceai că-i Scufița Roșie după ce a scărmănat-o lupul.
Durerile cele mai mari însă i-au venit mintenaș și dintr-o suflare… de fiolă care trădătoare fiind, s-a înverzit de numa’.
În condiții normale, orice edil șef care se deplasează cu mașina instituției în interes personal și o face praf pe fond excesiv alcoolic, și-ar fi dat o rapidă demisie.
Bineînțeles n-a fost și cazul lui Ioșka. Vicleanul de el a trecut foarte ușor peste acest incident/accident și-l vedem deja punându-i la punct în ședințe intens mediatizate pe consilierii care se obrăznicesc să-i ceară un pic de socoteală. Drept pentru care, domn primar s-a supărat și a anunțat că nu se mai organizează ziua comunei, dar asta nu-i nicio pagubă, că doar toată lumea știe că cele mai prost organizate și mai plicticoase manifestări de acest gen se organizau în anii trecuți tocmai la Păulești.
Pentru a face uitată pățania cu accidentul, domn primar organizează mici diversiuni de sezon, atrăgând blestemul și anatema asupra consilierului Zenoviu, acuzându-l de toate relele și prin această manevră crede că va împușca doi iepuri dintr-un foc: lumea va uita de bizara poveste a accidentului, iar dom’ Zenoviu va fi pus la stâlpul infamiei.
Ce nu știe domn primar este că nu toată lumea e așa de naivă precum alegătorii domniei sale, așa că îi recomandăm să se țină bine în fotoliu, ca să poată citi povestirile care vor urma, povestiri ce-l au ca erou principal, exact – fix pe dânsul.
Zice-se că aplombul i-a revenit vicleanului primar, după ce a primit asigurări ferme că accidentul de la Ardud va fi trecut sub tăcere, numai să nu scrie presa ceva.
Așa că onorate organe de urmărire și cercetare, vă rugăm să considerați acestă mică notiță, drept o piedică în calea uitării și mușamalizării!
