Suntem absolut siguri că cei care ve-ți parcurge aist’ articol, ne ve-ți da dreptate… căci gură noastră adevăr grăiește… din cele pățite, evident de mai mulți sătmăreni! Căci vorba aceea: de n-ar fi, nu s-ar povești… și iacă așe am să vă povestesc cele întâmplate.
Într-o ploioasă zi de luni, mai de dimineață, mă deplasesz frumos ocolind cu grijă gropile pline de apă, (de spune cititorul nostru) și cu umbrela deasupra-mi spre ,,eficientul’’ sediu al furnizării de ,,lumnină” de la capătul podului, vizavi de ,,Biserica neamului sătmărean” în vederea încheierii unui contract de furnizare. În urmă cu 1 luna jumătate am obținut certificatul de racord fără a mi se spune că trebuie să trec de la camera 4 din centru la ,,sediul luminos” de care amintisem. Iau politicos un loc și aștept… coadă lungă, neica… ! … mă adresez omului de la pază, care nu știa nici măcar modelul cererii care trebuie completat din motivul ,,că ăștia schimbă formularele de la luna la luna” zice baciu de la poartă!.
Duduiele de la birou, mereu ocupate și suprasolicitate schițau nemulțumire văzând că noi, oameni din popor care așteaptă să-și declare bunurile, am început să adoptăm o tonalitate mai ridicată având în vedere că așteptăm de atâta timp și ele stăteau bine mersi cu câte un individ să le rezolve problemele, cu viteză melcului… păi alooooo, ne mai mirăm că țara stă pe loc?… cei care lucrează în relațiile cu publicul ar trebui să fie asertivi, plăcuți, eficienți căci vorba aceea ,,cel mai enervant lucru în jobul meu este să fiu drăguț cu oameni stupizi”(unii). Unde gândirea asta la noi?… la nivel local, cel puțin, nu există un tonomat unde să poți scoate țidulă cu număr să știi atunci că e posibil să ai 10 persoane în față ta, între timp poți servi o cafea, te întorci, îți reiei locul și ajungi civilizat la ghișeu.
Aici stăm și ne pierdem nervii (evident tot pe banii noștri) până când duduiele de la birou vor învață să ofere informații scurte, clare și precise pentru tot intelectualu’ și țăranu’ de rând, care înainte de toate își plătește dările la stat. Unii cre(s)țini, mai de culoare sau pensionari fără bun simț treceau pe lângă coada infernală și se așezau direct în față duduielor până ce se elibera scaunul fără niciun regret că alții așteptau de ore întregi, pentru a fi primiți.
Într-un final, după aproape 2 ore pentru o chestiune de 5 minute am ajuns să mi se întocmească contractul și să mai stau încă odată la coadă pentru o taxa de câțiva băruți ajungând după mult timp, datorită traficului din minunatul ,,Sătuc” al nostru, la locul de muncă cu nervii terminați pentru tot parcursul zilei.
Dacă totuși intenționați să treceți pe la biroul cu pricina, țineți cont de următoarele: să aveți la voi toate actele posibile și imposibile care pot fi solicitate, (chiar dacă le-ați mai depus și alte dați), poze pe telefon cu citirea contorului, răbdare cât cuprinde și bună dispoziție, umbrela, că nu știți vremea când ieșiți de acolo, zi liberă de la locul de muncă.
Poate că până data viitoare, cei de la curent, curentați la propriu afectându-le neuronul anemic, să-și cunoască bine sarcinile și fișa postului, să fie mai preciși atunci când li se solicită informații! … iar viteza de lucru să fie mai accelerată căci dacă nu ar trebui închise casieriile și lăsat -Roboțelul- pentru plăti care s-a dovedit a fi mai eficient decât doamnele de la casierie!
A doua chestie ar fi ca atunci când se fac angajări pentru posturile de casier, consilier etc, să se facă după competențele candidaților și nu P.C.R., adică, ”Pile Cunoștințe Relații”, pentru-că mulți cu facultatea terminată în administrație ori economie te surprind când te întreabă, ”Cu ce să fie șhaorma?, Cu detoate??”.
