De când a intrat sub observatorul presei, imensul piețar troglodean a dat în mania persecuției. Peste tot vede numai ochi care-l filează non – stop, de parcă întreg universul s-ar învârti în jurul burdihanului său planetoid. Chiar și firma de taxi, atât de dragă inimii lui, cea care-l poartă de colo – colo, ca pe un belfer multimiliardar, este suspectată cum că ne-ar furniza informații despre toate mișcările sale. Astfel, într-o zi a comandat o mașină care să-l transporte, normal, până la o cârciumă, aflată doar la vreo 200 de metri de Piața Mică dar vezi bine, șăful nu poate să parcurgă pe jos nici măcar această scurtă distanță și nu neapărat din cauza osânzei care i-a inundat trupul, ci pentru că nu se face ca un asemenea mare șăf să o ia apostolește pe jos!
Dar prudentului șef, repede i-a filat lampa vigilenței și brusc i-a ordonat șoferului să oprească pe traseu, cadorisindu-l cu exorbitanta sumă de cinci lei! Bietul șofer nu a înțeles nimic din această mascaradă „a la James Bond” și și-a văzut de drum, cu speranța vagă că nu va mai fi obligat să-i facă servicii uriașului acesta capricios, mai greu decât patru pasageri luați la un loc! Ne întrebăm de asemenea cum este posibil ca omul acesta să se comporte prin piețe ca pe moșia personală, iar la ora nouă dimineața să fie deja cu vodca-n nas?
Cum se poate să ia dijmă mereu de la amărâții ăia de piețari, doar ca să-și îndestuleze abisul stomacal (gagica din Oltenia care-i gătește, știe mult mai multe despre acest subiect, ca și cea de la poalele blocului ANL unde Nicușor, un băiat nu prea ușor, are hogeac) și nimeni să nu ia vreo măsură?
Așa că domnule șăf, orice ai face, oricum te-ai învârti și răsuci, suntem cu ochii pe mata, ca pe butelie!
