Credeți că ați scăpat? A început sezonul trei din „telenovela” tragi-comică numită „Podul Decebal”. Să ai nevoie de 2 ore ca să parcurgi distanța dintre strada Botizului și cartierul Micro 17, este ceva de neimaginat.
Băi, tot se repară străzile și tot de rahat sunt, vara trecută și-au bătut joc de noi tot în această perioadă.
Aglomerație, trafic, nervi și căldură că doar e mijlocul verii iar muncitorii lucrează doar ziua.
La orele amiezii orașul e paralizat de zici că l-a oprit cineva din telecomandă, mersul pe jos și pe bicicletă sunt singurele mijloace prin care nu stai ca tâmpitul 2 ore în trafic.
Ar trebui să se deschidă un traseu turistic pe această rută, că și așa viteza maximă cu care te poți deplasa cu autoturismul este de 4 km/h și turiștii ar putea să-i admire pe muncitorii care se zbat ca maimuțele la Gradina Zoologică, pentru că numai lucru nu-l putem numii cea ce fac ei.
Nu înțelegem, cum mama dracului pot să dureze așa mult lucrările la un amărât de pod. Trei ani, trei ani de incompetență, de rușine. Dacă este nevoie de trei ani ca să refaci o porțiune de câțiva metri de asfalt, atunci putem visa doar că vom avea un oraș fără gropi.
Cea mai penibilă lucrare de infrastructură pe care a avut-o Satu Mare de la Decebal încoace. Începută și abandonată de câteva ori în decurs de aproape 3 ani, cârpită în fiecare lună câte puțin.
Acest pod se pare că a devenit un monument al neputinței și incompetenței politicienilor sătmăreni.
Să vă fie rușine incompetenților că vă bateți joc de tot orașul și de toți sătmărenii, mai bine v-ați îngropa în fundația construcției că poate se întâmplă ca și în legenda Meșterului Manole, lucrările ar rezista. A și, mai faceți și un bine sătmărenilor că scapă de voi.
