Modelele sunt printre noi, dar le ignorăm! Exemplul lui Moise Guran, care s-a înscris în USR ca să poată mânca la cantina Parlamentului, nu e deloc ceva nou în România.
Acum 30 ani, reputatul editorialist Constantin Conțescu, supranumit Nea Costel, drojdier, un bețiv care își face veacu pe Str. Cuza Vodă din Szatmar, a renunțat de timpuriu la o promițătoare carieră în jurnalism ca să se dedice total, aproape cu furie, pasiunii lui, alcoolul.
”Nea Costel a avut două chemări. Condeiul și sticla. Destinul sfâșietor al acestui om, rupt între satiră și alcool, dar reunit în el însuși de recunoștința românilor, ar trebui să impresioneze orice papagal înscris ieri într-un partid.
Sacrificiul acestui titan al tiparului și al sticlei, apoi al PET-ului, lasă în urmă realizări ridicole, precum cea mai agasantă aplicație din istoria publishingului, cum este BiziDay”, explică istoricul Decebal Popescu, cel care a scos monografia ”Nea Costel, un bețiv, un destin”, zace timesnewroman.ro
Sigur, surse din domeniul jurnalismului pe tipar spun că de fapt Nea Costel ar fi fost forțat să se retragă după celebrul editorial intitulat ”Iliescu, dă-te-n pana mea”, apărut chiar după Mineriada din iunie 1990. Chiar și așa, Nea Costel nu și-a uitat zilele de jurnalist, îndemnul lui preferat fiind: ”Dacă nu scrieți, măcar citiți, dă-vă-n pana mea!”.
Mai nou, (…) se mai naște un tip de jurnalism, cel scris după dictare. Este suficient un C8ptil/C8ptiliță de 14 ani (maxim), care în acuarelă… să picteze pe x, y chiar si pe Z. De unde Z la pătrat, minus S rezultă cu indulgentă X… Care la rîndul lui apeleză la Y pentru reglări adiacente.
