Istoria ne arata că hârtia igienica a existat de foarte multa vreme si ca nu e prima data cand ne proiectam anxietatile pe stocul disponibil.
În vremuri în care lumea da iama la cumparaturi cauzate de panica, poate fi tentant , sa îti amintesti de vremurile cand hartia igienica se gasea din belsug , sau sa te întrebi cu ce se stergeau oamenii înainte sa existe pachetele de 24 de suluri cu trei straturi ultrafine.
Sute de milioane de persoane din lumea de azi, mai ales din Orientul Mijlociu și Asia, nici nu au nevoie de așa ceva, preferând sa îsi încheie vizita la toaletă spalandu-se cu apa .
Daca te-ai fi dus sa te usurezi la o latrina publica din Roma antica , ai fi folosit probabil un tersorium. Aceste instrumente constau într-un bat cu o bucata de burete muiată în otet sau apa cu sare.
Fiind un obiect cu folosința generalizata , se crede că umilul tersorium a influențat si designul bailor publice din epoca . La toaletele publice din Efes , se crede ca apa curgea continuu printr-un fel de troace , aflate la picioare , tocmai bine ca sa îti poți înmuia în ele tersorium-ul.
China s-a aflat în fruntea plutonului si în ceea ce priveste hârtia igienică propriu zisa. Prima referire la hârtie igienică provine din materiale scrise de Yen Chih-Thui, un învățat din secolul al VI-lea.
Pâna în 1393 , hârtia igienică din orez era deja produsa în masa pentru familia imperială chineza. Prin contrast , lumii occidentale i-a luat până în 1857 sa produca în masa prima hârtie igienica .
Exista și precedente istorice ale epuizarii stocurilor de hârtie îgienica in anul 1973 .
Adeseori , oamenii trec cu vederea practicile prea lumesti ale folosirii toaletei. Acest act , foarte comun spune multe despre cine am fost , cine suntem și încotro ne îndreptam.
