1. Pentru început te rog să-mi spui câteva lucruri despre tine.
Ai zice că devine din ce în ce mai ușor să vorbești despre tine însuți, odată ce înaintezi în vârstă, dar nu mi se pare că e așa. Am 28 de ani, am meseria pe care mi-am dorit-o, mulți oameni dragi în jurul meu, multe emoții, dorințe, bucurii, dezamăgiri, ambiții și un câine mare și blond.
Am studiat actoria la Facultatea de Teatru și Televiziune, UBB, Cluj Napoca.
Înainte de a fi actor al Teatrului de Nord Satu Mare, am lucrat la Teatrul I.D. Sârbu Petroșani, unde am fost angajată imediat după absolvire și am colaborat cu Teatrul de Artă Deva. În 2014, am fondat la Cluj un teatru independent, numit ”REACTOR” de creație și experiment, care săptămâna trecută a împlinit 3 ani și pe care l-am sărbătorit.
2. Cum și când ți-ai descoperit vocația actoriei?
Adevărul e că nu îmi amintesc care a fost momentul în care am hotărât că voi urma această facultate, în schimb, îmi amintesc precis că în clasa a VII -a am urcat prima oară pe scena unui teatru, jucam doamna Lefter Popescu, într-o dramatizare a nuvelei ”Două Loturi” de I.L. Caragiale și am spart cu patos multe farfurii, lucru care s-a dovedit a fi o senzație pentru o piesă jucată de copii.
3. Cine sunt oamenii care te-au influențat cel mai mult în sfera profesională, vrei să mulțumești unor persoane care au jucat un rol importat în cariera ta?
Fiecare întâlnire te îmbogățește într-o astfel de meserie și cu fiecare proiect ești ajutat să crești.
Un rol foarte important l-au avut desigur profesorii mei, de asemenea fiecare dintre cei care mi-au dat o șansă angajându-mă, contactându-mă pentru un proiect sau distribuindu-mă într-un anumit rol. Aș vrea să le mulțumesc partenerilor mei de scenă de până acum, pentru felul în care am descoperit atât de multe împreună și pentru fiecare spectacol care a mișcat ceva în rândul publicului.
La Satu Mare am avut multe de învățat urmărindu-l pe domnul Radu Botar și de câte ori am avut ocazia să joc alături de Ciprian Vultur.
4. Ce înseamnă teatrul pentru tine? Cum te simți în pielea rolulilor pe care le joci?
Cred că pentru fiecare actor, teatrul devine un ibovnic, o relație bogată de dragoste și ură, uneori o religie și uneori o boală, dar în definitive, teatrul este meseria mea pe care o respect și în interiorul căreia cel mai important lucru este să încerc mereu să îmi fac treaba bine. Cadoul personajelor pe care le joc pentru mine e o vastă plajă de emoții și sentimente echilibrate și controlate.
5. Cum este viața pentru un actor tânăr în România?
Cum spunea un prieten foarte bun, actorii trec prin două perioade dificile. Atunci când au de lucru și atunci când nu au de lucru. Un actor tânăr în România este mereu în căutare, mereu făcând naveta, mereu entuziasmat și nemulțumit deopotrivă, dar șansele devin din ce în ce mai numeroase și depinde de tine pe care le prinzi și pe care le lași să treacă.
6. Care sunt lucrurile pe care actoria te-a ajutat să le înveți despre tine însuți?
E important să înțelegem că, cu fiecare rol ajungi să te pui în situații diferite de viață și să încerci să ți le asumi. Astfel înveți numeroase lucruri nu numai despre tine ci și despre lume. Mi se pare că toleranța mi-a fost cizelată astfel și o mai bună cunoaștere a psihicului uman, alături de inteligența emoțională.
7. Cât de mult te reprezintă personajele pe care le joci?
M-am bucurat de roluri diverse. De la „Micul Prinț” la ”Zoe” e o cale lungă, dar fiecare personaj vine de undeva din interiorul tău și nimeni nu l-ar interpreta așa cum o faci tu.
Fiecare actor își pune patenta diferit. Nu mai bine sau mai rău, ci mai personal.
8. Care este actorul român, din ”generația de aur”, cu care ai vrea să lucrezi?
Am să fac o mica aroganță și în ciuda imposibilului am să spun Dem Rădulescu și Valeria Seciu.
9. De ce crezi că tot mai puțini tineri sunt atrași de viața culturală?
Eh, aici țin să te contrazic!
Lucrând în teatrul de stat și în teatrul independent, observ o înclinație din ce în ce mai mare a celor tineri, nu numai de a se bucura de viața culturală, dar și de a fi parte din ea.
În majoritatea orașelor din țară apar organizații noi în toate domeniile artistice și acestea sunt mobilizate de operatori culturali foarte tineri, iar publicul crește impresionant de la an la an, tot din rândurile celor chiar mai tineri decât mine. Ca să vă dau un exemplu concret, am un respect deosebit pentru cei de la ”Samstudia”. În ciuda faptului că mulți dintre ei nu mai locuiau în Satu Mare, acești copii s-au mobilizat și au reușit să organizeze evenimente deosebite aici și să atragă public tânăr.
10. Mulțumesc pentru clipele acordate. În final te rog să le transmiți un mesaj cititorilor noștri.
Mulțumesc și eu ! Iar dacă ați ajuns până la aceste rânduri, nu uitați că la Teatrul de Nord vă așteaptă o echipă de oameni muncitori și entuziasmați și că pentru noi fiecare întâlnire cu voi este un câștig emoționant.
Tot ce trebuie să faceți este să veniți, să zâmbiți, să ne apreciați, să ne criticați, să ne certați și să petrecem împreună o oră…două.
A consemnat,
George Negrea
