Considerată de mulți raiul căpșunilor, localitatea Halmeu din județul Satu Mare prosperă din creșterea lor. Aici, câteva familii și-au dezvoltat o adevărată afacere din cultivarea acestor fructe. Unul dintre agricultori este Emil Pălincaș, care, încă din anii ’90 a intrat în această industrie. A învățat toate metodele, dar și secretele din cărți, iar acum le aplică fără să dea greș, împreună cu zeci de muncitori care lucrează pentru el. An de an, bărbatul ține pariul cu soarele, vântul și ploaia și se încăpățânează să ducă mai departe afacerile, dar și tradiția moștenită de la părinți. În cei peste 20 de ani de lucru pe plantații, bărbatul a prins secretul căpșunii care se topește în gură și, profitând de experiența acumulată, și-a dezvoltat de la un an la altul afacerea. A început să muncească încă din copilărie împreună cu părinții. Atunci a prins drag de căpșuni, iar după ce s-a așezat la casa lui, bărbatul a început să cultive căpșunile pe cont propriu. A început cu 20 de arii de căpșuni, iar astăzi întreaga recoltă se întinde pe patru hectare de teren.
„Am tehnologie, am carte după care mă ghidez. Cum se face primăvara se curăță de frunze, se dezinfectează cu cupru, după care se dă cu un insecticid împotriva păianjenilor și acarienilor, după care se dă alt tratament pentru frunză, să fie cât mai sănătoasă planta. Dacă este sănătoasă planta mamă, atunci sigur că produce. Frunza este bucătăria care în mod normal prepară hrana pentru fruct. Dacă e frunza slabă iese și un fruct slab, dacă frunza e sănătoasă atunci și căpșuna este sănătoasă”, a mărturisit Emil Pălincaș, proprietarul unei culturi de căpșuni.
Producătorul și-a pregătit cu răbdare și multă migală terenul, chiar și înainte de a se pune pe cultivat. Acesta a făcut mai multe fântâni cu motopompe, dar și cu sistem de picurare din 10 în 10 metri, astfel încât seceta să nu îi afecteze cultura. Omul a găsit leac și pentru inundații. Bărbatul și-a făcut un canal de scurgere, astfel încât apa să nu băltească peste căpșunile lui. Un alt secret împărtășit de producător este acela că recolta bogată se face doar cu muncă multă. Sunt zile în care bărbatul livrează chiar și câte două tone de căpșuni și tot nu reușește să producă pe cât de multă cerere are. „Este foarte important căpșunele să fie recoltate cu codiță. Pentru că dacă a fost luat așa, cu codiță, se păstrează foarte bine și rezistă la transport. Dacă este luat fără codiță este mai perisabil și mult mai fragil. Iar dacă este luat cu codiță, ia uitați, ce bine arată! Arată foarte bine și ca aspect comercial și pentru transport. Iar pentru plantă nu e importantă. Că e cu codiță sau fără, nu o afectează”, a spus Emil Pălincaș.
De-a lungul timpului, Emil Pălincaș a încercat mai multe soiuri de căpșuni pe care le-a adus de la pepiniere. Printre soiurile cultivate de-a lungul timpului de acesta se numără Red, Ananas și Poca, însă ceea ce cultivă astăzi și de ceea ce este cel mai mulțumit sunt soiurile timpurii, Premial și cele de tip Dana, care pot fi cultivate și în această perioadă. O zi de muncă pe plantația producătorului se desfășoară în funcție de condițiile meteo. Într-o zi bună zilierii culeg de la 7.00 dimineața, până la ora 17.00. De-a lungul anilor, producătorul și-a strâns oameni de bază, majoritatea dintre ei lucrând cu ziua pentru el chiar și de 20 de ani. Muncitorii par și ei mulțumiți de munca pe care o fac, mai ales că au de cules doar 25 sau 30 de zile, atât cât ține producția.
„La domnu’ Emil au venit părinții, au lucrat la el mulți ani și așa am ajuns și noi la el. De mic tot lucrez la el. Căpșunii îi culegem cu atenție, să aibă codita, să fie frumoși, la găleată, să nu se lovească”, a declarat Ioan Szilaghi, unul dintre zilieri. În decursul anilor, producătorul s-a plimbat prin lume și a fost atent și la modul în care cultivă și străinii căpșunile. A fost chiar și în California, unde a văzut cum se cresc aceste fructe, însă a mărturisit că acolo se procedează altfel, culturile fiind realizate pentru un an de zile. Omul spune că deși este foarte costisitor, s-ar putea realiza acest lucru și în cultura lui, însă oamenii au fost obișnuiți ca doar în perioada iunie-iulie să cumpere ciuperci, așa că nu ar avea cerere.
