Motto: „Nu râdeți de proști fiindcă-și vor închipui că au umor” Montesquieu
Proștii sunt absolut necesari pe pământ. Fără ei, ceilalți oameni nu ar conștientiza că sunt deștepți. În general, proștii sunt mai mulți în orice societate, și asta pentru că e mai ușor să rămâi prost decât să faci eforturi pentru a deveni deștept. Nimeni nu se naște deștept, dar proști se nasc toți. Pruncul, când se naște, nu știe să citească, să umble, să vorbească ori să facă rebus, de exemplu. Toate astea le învață în timp. Dar proștii rămân așa cum s-au născut, sau, adesea, fac eforturi și devin… doctori în prostie. Sunt demagogi, le știu pe toate, vorbesc tare să-i audă mulți, te contrazic cu argumente ieftine, și sunt plini de răutate. Un prost nu știe să fie nici tolerant, nici bun. El e suficient că există. Își e suficient pentru sine însuși. Restul sunt „proști” din punctul lui de vedere, pentru că nu înțeleg. Pentru că nu sunt ca el. Din pespectiva lui, un om deștept trebuie să vorbească mult și tare oriunde, așa cum face el. Cei care tac sunt „proști”!
Prostia și proștii ne invadează, ca o molimă și cuprinde, pas cu pas, societatea. Apar peste tot reprezentanți ai prostiei, care ne învață totul despre orice. Ei știu politică, fotbal, cultură, agricultură, management, știu cum sunt americanii, deși n-au călcat niciodată pe pământul descoperit de Columb, și mai știu totul despre extratereștri. Ei știu totul și despre femei; îți dau sfaturi cum trebuie s-o bați ca să te asculte și să te respecte, și cât de curve sunt ele. Își parchează mașinile oriunde, fără să le pese că blochează circulația sau pietonii. La plajă, nu îi interesează nimic din jur, și fiecare discuție dintre ei e auzită de turiștii ghinioniști care au nimerit la mai puțin de 100 de metri de ei. Dacă discuți cu un coleg un subiect oarecare, prostul intervine în discuție și nu te lasă până nu-și spune părerea. Fără să-l fi întrebat și fără să-i pese că a intervenit, ex abrupto, între doi oameni. Dacă ai neșansa de a-ți fi șef, ai belit-o! Te umilește, țipă, scoate spume pe gură, doar pentru a-ți arăta că el e stăpân. Deși nu are pregătirea necesară funcției, el e șeful pus de partid, și lui îi ajunge. Nu prea contează rezultatele și atmosfera de lucru. E șef și asta-i umple trupul și puținul creier cu egoul grandorii. Nu respectă nicio lege și nu ascultă nicio părere. El știe tot și tot ce face, face bine. Se laudă patetic și crede chiar și el că fără „gândirea” lui instituția decădea. Doar el a salvat-o! Doar el știe! Doar el face! Doar el… prostul!
Am întâlnit destui asemenea… „deștepți”. De ambele sexe, evident, pentru că dacă n-ar fi și femei cine i-ar mai naște pe-aceștia!? Dar fiind un admirator al sexului frumos, mă fac că nu văd isprăvile „felinelor”. Care, adesea, devin „galinacee”, dar… mă opresc aici. Mi-am propus să vorbesc despre proști și nu despre proaste. Așadar, proștii există peste tot și nu vor dispărea niciodată. Mor, dar se nasc alții. Ar fi bine ca odată cu ei să moară și prostia. Dar vorba lui nenea Iancu: „Proștii mor, dar prostia e nemuritoare”! Cum spuneam la început, proștii sunt necesari. Cred că ar fi o lume tare plictisitoare dacă ar exista doar deștepții pe pământ. Rezultatele acestora ar fi mai palide fără existența proștilor, care fac să se releve mai clar, acțiunile primilor. Un lucru stricat de un prost e mult mai ușor de observat după ce e reparat de un om deștept. Așadar, nu-i ocoliți, nu-i evitați! Lăsați-i în preajma voastră și fiți cu ochii pe ei, permanent. Veți învăța multe observându-i. Veți învăța cum să nu faceți. În fond, și deșteptăciunea dar și prostia se învață, „se fură”. Sigur, nu se predă în școli, dar în „școala vieții” materiile sunt la liber. Fiecare studiază ce vrea, ce simte. Oricum, „prostologia” e materia pentru care nu e obligatoriu să știi să citești. Ajunge doar să nu faci nimic. Ajunge doar să fii… prost! Și să crești mare!
Sorin Oros
