vineri, martie 29, 2024
AcasăReligieCine sunt şi de ce au devenit Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel...

Cine sunt şi de ce au devenit Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel pietre de temelie ale Bisericii?

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, pe care i-am serbat la data de 29 iunie, reprezintă două modele veritabile în ceea ce priveşte imitarea şi mărturisirea cu toată convingerea, până la jertfa supremă, a Domnului Iisus Hristos.

1.Sfântul Apostol Petru era un pescar din Betsaida, de lângă Marea Galileii, fiul lui Iona şi fratele Sfântului Apostol Andrei (cel întâi chemat de Domnul Iisus Hristos la misiunea apostolatului). Înainte de a deveni apostol, el se numea Simon, fiind cel mai vârstnic dintre cei 12 Apostoli, motiv pentru care vorbea deseori în numele lor, rugându-L pe Învăţătorul să le tâlcuiască înţelesul tainelor credinţei.
Sfântul Petru era, ne spun Proloagele, o fire înfocată, cinstită şi plină de rodire pentru Hristos. Ne aducem aminte de mărturisirea de credinţă făcută de Petru în Cezareea lui Filip. La întrebarea lui Iisus: “Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?”, Petru, în numele Apostolilor, răspunde cu fermitate: “Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”. Mântuitorul îl felicită pentru cuvintele sale rostite prin descoperire divină şi îl asigură că pe temelia acestei mărturisiri de credinţă “voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui”. De asemenea, Hristos anunţă faptul că Petru (şi, implicit, urmaşii săi, episcopii şi preoţii) va primi “cheile împărăţiei cerurilor”, adică “orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri” (Matei XVI; 15-19). Însă, cu toată dragostea pentru Domnul, nu şi-a putut învinge slăbiciunea, lepădându-se de trei ori de Învăţătorul său, tocmai când Acesta era batjocorit şi purtat de la Ana la Caiafa. După aceea, Petru şi-a ispăşit întreita lepădare prin multe lacrimi şi intens zbucium interior. La a treia arătare a Domnului înviat ucenicilor Săi, Petru redobândeşte vrednicia de apostol, mărturisind de trei ori dragostea lui faţă de Hristos. După Înălţarea la cer a Domnului Iisus Hristos şi după pogorârea Sfântului Duh începe misiunea de propovăduire şi răspândire a Evangheliei mântuirii în lumea întreagă, activitate în cadrul căreia Sfântul Petru s-a dovedit a fi mereu neobosit, predicând, prin cuvânt şi faptă, în Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Capadocia, Bitinia, ajungând până la Roma, întemeind biserici, hirotonind slujitori ai lui Dumnezeu, învăţând, mângâind şi întărind în credinţă şi nădejde pe primii creştini. De asemenea, este autorul a două Epistole care se găsesc în Noul Testament şi care reprezintă un autentic tezaur al învăţăturii creştine.
Petru şi-a încheiat strădania la Roma. În anul 67, în ziua de 29 iunie, Sfântul Petru a primit moartea mucenicească în timpul persecuţiei declanşată de împăratul Nero împotriva creştinilor. Pe colina Vaticanului – acolo unde astăzi este amplasată basilica ridicată în cinstea numelui său – Petru a fost răstignit cu capul în jos, pecetluind, cu sângele său, credinţa şi dragostea faţă de Mântuitorul.
Sfântul Apostol Petru ne adresează tuturor îndemnul: “Îmbrăţişaţi-vă unul pe altul cu sărutarea dragostei… Creşteţi în har şi în cunoaşterea Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos” (I Petru V; 14; II Petru III; 18).

2.Sfântul Apostol Pavel, citim în Proloage, a fost un bărbat învăţat, ucenic al lui Gamaliel şi bun cunoscător al învăţăturii vremii sale. Înainte de a veni la credinţa în Hristos se numea Saul, fiind originar din Tarsul Ciliciei. Participă la uciderea Sfântului Arhidiacon Ştefan, păzind hainele ucigaşilor şi consimţind la martiriul care se săvârşea.
Împuternicit de Sinedriul din Ierusalim, Saul i-a prigonit cumplit pe cei care îşi mărturiseau credinţa în Hristos şi propovăduiau Învierea Lui. În timp ce se îndrepta spre Damasc (pentru a-i persecuta pe creştinii de acolo), Saul Îl cunoaşte pe Domnul Iisus Hristos, pe Care Îl prigonea, şi crede în El, lepădând rătăcirea în care trăise până atunci. În acea clipă, cade Saul prigonitorul şi se ridică Pavel creştinul, dovedindu-se a fi un neînfricat predicator al credinţei creştine şi unul dintre cei mai mari apostoli ai lui Hristos. El a vestit Evanghelia Domnului printre popoarele păgâne, întreprinzând cele trei mari călătorii misionare, despre care ne vorbeşte Sfânta Scriptură (Faptele Apostolilor). Ajunge la Atena, în Corint, în Asia, în Macedonia, la Roma.
În lungile şi neobositele sale călătorii, a îndurat nenumărate primejdii, a suferit bătăi, a fost întemniţat, dar nicio suferinţă nu i-a diminuat râvna de propovăduitor al credinţei. Peste tot a întemeiat comunităţi creştine, de care s-a îngrijit ulterior, hirotonind slujitori şi îndrumându-i pe creştini prin Epistolele sale, dintre care 14 se află în Noul Testament, reprezentând o comoară a vieţii în Hristos, o adevărată ştiinţă a mântuirii. Sfântul Pavel este supranumit “Apostolul Neamurilor”, deoarece L-a vestit pe Domnul mai mult printre popoarele păgâne din acele timpuri. A primit moarte de mucenic, tăindu-i-se capul cu sabia în aceeaşi zi în care a trecut la Domnul şi Sfântul Petru, la marginea Romei, pe drumul ce duce spre mare.
Nu pot încheia fără a aminti celebrul imn al Sfântului Apostol Pavel închinat dragostei: “Dragostea îndelung răbdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată” (I Corinteni XIII; 4-8).

Preot dr. Cristian Boloş

- Advertisment -spot_img

Cele mai populare

Comentarii recente