Există foarte multe lucruri pentru care ar trebui să ne arătăm recunoștința în viață și nici măcar nu ne dăm seama. Le considerăm pe toate atât de firești, încât uităm că nu ni se cuvin și reprezintă toate un dar.
Iată o mică povestioară despre acest sentiment minunat și tot mai rar al recunoștinței. Un tânăr, Howard Kelly, pentru a-și plăti studiile la universitate, vindea diferite mărfuri, bătând din poartă-n poartă. Îi era foame și avea 10 cenți. Decise să ceară ceva de mâncare la următoarea casă. Dar nervii lui l-au trădat când îi deschise ușa o femeie frumoasă. În loc să ceară ceva de mâncare, ceru un pahar cu apă. Ea gândi că tânărul părea mai degrabă înfometat decât însetat și-i aduse un pahar mare cu lapte. El îl bău încet și după aceea întrebă: Cât vă datorez? Nu-mi datorezi nimic, răspunse ea. El răspunse: vă mulțumesc din suflet! Când Howard Kelly plecă de la casa accea nu numai că se simți mai ușurat, dar și încrederea în Dumnezeu și în oameni deveni mai puternică. Fusese pe punctual de a-și abandona studiile din cauza sărăciei.
După câțiva ani, femeia care îi dăduse paharul cu lapte se îmbolnăvi. Medicii din satul ei au trimis-o în oraș. Îl căutară pe dr.Howard Kelly pentru o consultație. Când el auzi numele satului din care provenea pacienta, simți în ochi o lumină specială și o senzație plăcută. Imediat dr.Kelly urcă în camera ei să o vadă. Capriciile destinului, era ea, femeia care-i dăduse paharul cu lapte, o recunoscuse imediat. Din ziua aceea urmări cazul femeii cu cea mai mare atenție, ea a fost operată pe cord deschis și se recupera foarte încet. După o lungă luptă, ea învinse boala. Era în sfârșit sănătoasă. Atunci când medicul a considerat că femeia era în afara oricărui pericol, ceru să-i trimită factura ca s-o aprobe. O verifică și o semnă. Mai mult, scrisese ceva pe marginea facturii și o trimise în camera pacientei. Femeia gândi că va trebui să muncească tot restul zilelor sale pentru a putea să plătească costul unei intervenții atât de complicate. Primi factura și ceva scris pe marginea acesteia îi atrase atenția: Plătită integral acum mulți ani cu un pahar cu lapte! Ochii ei se umplură cu lacrimi de bucurie și inima ei a fost fericită și-l binecubântă pe doctor pentru că-i salvase viața.
Oare câți dintre noi suntem recunoscători asemenea acestui tânăr doctor?
Să nu te îndoiești că vei culege ceea ce semeni. Nu există întâmplare, există o invizibilă mână a destinului care redă fiecăruia ceea ce a dat. Să nu uităm să dăruim, pentru că, într-o zi fiecare va primi ceea ce a dăruit și cum a dăruit. Se pare că viața este un bumerang, va reveni într-o zi din nou la noi cu tot cu faptele noastre.
Universul este o imensă oglindă, ceea ce exprimăm înspre el ni se întoarce înapoi. Dacă este iubire și recunoștință, vom primi înapoi aceleași lucruri. Dacă este dezamăgire și deznădejde, vom primi înapoi exact aceste lucruri. Este incredibil cât de ușor putem să ne schimbăm destinul și starea de spirit prin simplu fapt de a alege să credem. Bogat nu este acela care are mai mult, ci acela care știe să se mulțumească cu ce are.
Recunoștința ne ajută să ne transformăm perspectiva asupra vieții. Aproape toate ființele umane au tendința de a lăsa lucrurile rele care li se întâmplă în viață să le umple mintea, fără a mai lăsa loc și pentru bine. Această tendință a omului modern este reflectată și perpetuată din plin de televiziune, de ziare și de toate mijloacele de manipulare în masă. Adeseori este suficient să ni se petreacă un singur lucru rău pentru ca noi să ne lăsăm acaparați de el și să devenim chiar disperați., indiferent de câte alte lucruri bune există sau apar în viața noastră la acel moment. Prin practicarea zilnică a recunoștinței pentru tot ceea ce primim în fiecare zi de la viață, vom începe să inversăm acest proces aducător de tensiune și suferință și să câștigăm o perspectivă nouă, mai optimistă și mai fericită asupra vieții. Recunoștința ne ridică deasupra suișurilor și coborâșurilor vieții. Cu cât ne vom dezvolta mai mult capacitatea de a fi recunoscători, cu atât mai mult vom începe să simțim recunoștința, chiar și atunci când vom avea parte de situații neplăcute în viața noastră, deoarece vom ajunge să înțelegem că lucrurile bune, la fel ca și cele rele nu sunt altceva decât experiențe necesare transformării noastre, care dacă ne doboară, ne fac întotdeauna mai puternici și mai înțelepți. Adoptând această atitudine, vom putea avea o stare de pace interioară, de mulțumire, înțelegere, de calm și de seninătate, indiferent de circumstanțele exterioare trecătoare și mereu schimbătoare care vor apărea în viața noastră.
Recunoștința ne scoate în afara egoului nostru limitat, diminuează puterea acestuia deoarece un om recunoscător nu simte nevoia de afirmare, de control, de a poseda cât mai multe lucruri materiale. În cadrul practicilor spirituale care ne conduc la cunoașterea de sine, conștiința noastră se expansionează și începem să simțim gradat că suntem o parte a ceva mult mai vast, care există dincolo de egoul nostru limitat. Ajungem să conștientizăm totodată cât de limitată este viziunea conform căreia suntem doar niște ființe muritoare,
Recunoștința trezește o parte mai elevată din ființa noastră, ea este o stare ce izvorăște din inimă, locul acela din mijlocul pieptului în care simțim vie esența ființei noastre. De aceea, atunci când practicăm în mod conștient recunoștința, simțim cum o parte tainică a ființei noastre se trezește, facilitându-ne accesul la profunzimile mai elevate și mai nobile ale sufletului nostru, făcându-ne mai buni, mai iubitori, mai grijulii față de ceilalți și față de noi înșine. Recunoștința ne deschide inima, ajutându-ne să ieșim din cochilia egoistă a intereselor poprii și să îmbrățișăm viața, trăind astfel în mod plenar tot ceea ce ne dăruiește.
Recunoștința ne eliberează de micile supărări. O persoană plină de recunoștință începe să-și privească micile supărări ca pe niște lecții din care poate învăța ceva util pentru viitor.Starea de recunoștință nu permite emoțiilor negative să-și facă loc în sufletul nostru. Când suntem recunoscători, în sufletul nostru se instalează o stare de liniște, de împăcare, de acceptare, ceea ce face imposibilă nașterea emoțiilor negative. Meditația liniștește mintea, recunoștința liniștește inima. Recunoștința ne face să fim mai optimiști, să vedem partea plină a paharului și să trecem cu bine peste eșecuri. Când suntem recunoscători pentru fiecare răsărit de soare parcă nu mai par atât de dificile sarcinile pe care le avem zilnic trecute în agendă.
Este foarte ușor să fii recunoscător pentru lucrurile bune din viața ta însă o viață cu adevărat abundentă vine din faptul că ești recunoscător pentru problemele tale. Recunoștința transformă lucrurile negative în pozitive.
Recunoștința nu doar ne ajută să ne simțim mai bine ci și să gândim diferit. Nu este doar o emoție, este un mod de a gândi, o alegere deliberată de a-ți concentra atenția asupra aspectelor pozitive prezente în acest moment în viața noastră. De aceea cei care practică recunoștința se simt mai mulțumiți cu propria viață dar și cu ei înșiși. Faptul că sunt recunoscători îi face să se simtă mai mulțumiți de ei înșiși, mai împliniți. Recunoștința ne ajută să observăm ceea ce avem în loc să tânjim după ceea ce ne lipsește.
Recunoștința te obligă să ierți. Nu contează cât de mult ai suferit din cauza unei persoane, învățăm câte puțin despre noi înșine și despre lume de la fiecare persoană care intră în viața noastră și pentru acest lucru, ar trebui să fim recunoscători. Iertarea este o componentă importantă a sănătății mintale. Cu cât iertarea intervine mai repede în mintea ta, cu atât sentimentele negative și frustrările vor dispărea mai rapid. Așadar, acordă-ți cât timp este necesar, însă luptă cât poți cu tine, ca să reușești să te eliberezi complet de toate resentimentele care există în mintea și în inima ta și fi recunoscător că nu au avut repercusiuni grave asupra ta.
Efectele pozitive ale recunoștinței se resimt nu doar la nivel emoțional, persoanele recunoscătoare fiind mai fericite, mai pline de energie, mai mulțumite de propria viață și mai optimiste, ci și la nivel fizic și social, cei care practică recunoștința au mai puține simptome fizice de durere, fac mai mult sport și au mai multă grijă de sănătate, dorm mai bine și sunt mai atenți la cei din jur, mai generoși, mai iertători și mai puțin izolați. Recunoștința este adesea strâns asociată cu o viață mai fericită. Exprimarea recunoștinței față de cei din jur este un puternic factor de motivație pentru aceștia, făcându-i pe cei de lângă noi să se simtă mai valoroși și mai capabili să influențeze în bine viața celor din jur.
Recunoștința este forma cea mai profundă de apreciere. A fi recunoscător pentru oamenii din viața ta este darul cel mai de preț, lauda cea mai mare pe care le-o poți oferi.
Să fim recunoscători celor care ne-au fost mereu alături, să fim recunoscători părinților, familiei, prietenilor, dascălilor, mentorilor profesionali, spirituali, să fim recunoscători oamenilor pe care viața ni i-a oferit, și nu în mod întâmplător. Recunoștința este atunci când amintirile sunt păstrate în inimă și nu în minte.
Dumnezeu ne trimite în viață persoanele potrivite, în momentele potrivite, pentru a ne ajuta să depășim anumite etape, pentru a ne ajuta să evoluăm, pentru a ne ajuta să învățăm ceea ce trebuie, să ne regăsim, să iertăm, să iubim.
Dezvoltă-ți o atitudine de recunoștință și mulțumește pentru tot ceea ce se întâmplă cu tine fiindcă trebuie să știi că fiecare pas înainte este un pas spre realizarea a ceva care este mai mare și mai bun decât situația ta de acum.
Nimeni nu poate avea succes fără a recunoaște ajutorul altora. Cei înțelepți și încrezători în puterile proprii recunosc acest ajutor cu recunoștință.
Cu cât esti mai recunoscător, cu atât atragi mai multe lucruri bune. Când simți recunostința pentru tot ce ai, vei atrage mai multe lucruri bune și mai mulți oameni buni. Muștele trag mai mult la miere decât la oțet, nu-i așa?
