Trăim într-un secol al tehnologiei, informațiilor, evoluției, dezvoltării personale. Vedem cu ochiul liber atât progresul pe care l-a făcut societatea cât și lucrurile mai puțin bune care fac parte din această evoluție. Nu mai avem timp liber, suntem agitați, stresați, nervoși, pierdem timp în traficul aglomerat, nu mai avem răbdare Privind aceste aspecte mulți se uită înapoi cu regret și ar prefera să trăiască “pe vremea bunicii”, să se bucure de liniștea și bucuria interioară a vremurilor mai puțin agitate.
Suntem ființe raționale, motiv pentru care ne punem întrebări, căutăm informații. Oare ce este bine să aleg? Cum aș putea să îmi fac viața mai ușoară? Care este rolul meu pe acest pământ? Și multe alte întrebări, unele cu răspuns, altele fără. Dar dorința noastră de a cunoaște nu se oprește doar la mediul exterior, ci se manifestă și asupra propriei persoane. Întrebările nu lipsesc nici când este vorba de noi înșine. : Aceasta luptă are loc în interiorul nostru, lupta dintre rațiune și emoții. Investim în dezvoltare, învățăm, ne pregătim, vrem să fim întotdeauna pregătiți să înfruntăm viața. Ajungem să ne formăm o imagine de sine așa cum credem că ar fi bine să o avem: Ne ascundem sentimentele de iubire pentru a nu fi răniți, pentru că nici unul dintre noi nu vrea să sufere, ca atare, alegem să avem grijă și de noi înșine. Așa ne formăm personalitatea, modul de a fi, pe care îl credem, îl adoptăm, îl integrăm și care ajunge să ne definească. Dar oare este reală această personalitate pe care ne-o creem, această imagine de sine cu care ne împăcăm? Ne sunt benefice aceste adaptări la mediu? Cum este mai bine să decidem, cu inima sau cu creierul? Cum luăm deciziile? Ne asculțăm inima în orice situație sau suntem mândri de cât de practici și ra¬țio¬nali am devenit? În planul rela¬ți¬ilor, de câte ori nu am auzit de ex¬pe¬riențele de infidelitate? Cu inima răni¬tă, ce decizie luăm? Rămânem sau plecăm? Este minunat să iubești, dar mintea clară vede când iubirea aduce rău și ca urmare, din iubire pentru tine însuți este bine să te oprești.
Dilemele apar și în domeniul profesional. Dacă apare o oportunitate a unui loc de muncă mai bun, cu șanse de promovare, dar fără echipă de lu¬cru, iar la jobul actual avem relații bune cu colegii, ce alegere facem?
Când ne gândim la inimă și la minte, tindem să le considerăm complet diferite, deși ne definesc deopotrivă. Uneori ne cul¬tivăm mintea și gândirea și ne identificăm cu mințile noastre, devenim ceea ce gândim că suntem. Mintea este im¬portantă, fru¬mu¬¬se¬țea minții cons¬tă în abi¬litatea de a ne concentra, organiza, de a ra¬țio¬na și a rezolva pro¬bleme. Fără minte unde am ajunge?
Dar ce ne-am face fără inimă? Când exa¬gerăm cu gândirea, planificarea, organizarea și rațiunea, ne trezim roboți. Unde ar mai fi spontaneitatea, dragostea, un¬de ar mai fi nebuniile, glumele și creațiile ieșite din pasiune, din adân¬cul inimii? Inima ne pu-ne în contact cu emo¬ții¬le noastre pro¬funde, cu trăi¬ri¬le zilnice și ne men¬ține vii.
Emoțiile și ratiunea sunt două ferestre prin care noi percepem, evaluăm și analizăm lumea exterioară. Tot ce vine din exterior prin simțuri trece prin aceste ferestre și ajunge la noi în funcție de modul în care noi interpretăm cu ajutorul emoțiilor și a rațiunii ceea ce vine spre noi. Atât emoțiile cât și rațiunea pot fi buni slujitori dar și stăpâni aspri. Cu cât cunoaștem mai bine modul în care funcționează ele, cu atât mai capabili vom fi să le modelăm și să le transformăm în unelte de care să ne folosească în viață. Dacă nu le cunoaștem și nu știm cum funcționează, ele ne vor stăpâni.
“Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște” spunea filosoful Blaise Pascal, iar cercetările actuale confirmă că inima este mult mai complexă decât se știa.
Sunt situații în viață când este nevoie să luăm decizii grele și atunci analizăm situația foarte bine, cu argumente pro și contra, poate facem chiar o analiză SWOT, mai ales când este vorba de domeniul afacerilor sau cel financiar. S-a dovedit că uneori și în afaceri sau în domeniul financiar a “alege” cu inima, poate aduce beneficii neașteptate sau pierderi dezastruase. Cum știm când și ce să folosim? Ce ascultăm, inima sau rațiunea? În cartea “Rațiune și simțire” idilicul și realismul formează un mixt deosebit. Este vorba despre două surori, una rațională și cealaltă intuitivă și pasională. În lumea lui Jane Austen, căsătoriile se fac din interese materiale, dar totodată iubirea adevărată învinge, o lume unde idilicul se împletește cu dramele personale, iar superficialitatea se confruntă cu trăirile profunde. Cele două surori, Elinor și Marianne, reprezintă exact cele două tipuri de atitudine în fața diverselor situații de viață cu care sunt puse față în față. Elinor este rațiunea, iar Marianne simțirea. Prima preferă să se comporte diplomat, rezervat și să interiorizeze tot ceea ce simte. Marianne se află exact la polul opus, pentru că ea nu poate să-și ascundă emoțiile, iar sinceritatea explodează de fiecare dată, fără temeri în ceea ce privește consecințele. Folosirea cu înțelepciune atât a inimii cât și a rațiunii necesită exercițiu, timp și multă încredere în sine. Încrederea se capătă tot prin exercițiu. Dacă inima este echivalentul intuiției, rațiunea ar fi echivalentul ego-ului. De multe ori când eșuăm în alegerile noastre o facem pentru că nu am folosit corect una dintre cele două la momentul respectiv. Și asta pentru că nu avem încredere fie în instinctul nostru, fie în mintea noastră. Cum potem știi când vorbește inima și când vorbește rațiunea? Cum le diferențiem? Corpul nostru ne spune care, ce, cum și când. De exemplu, știm că este intuiția sau inima și că alegerea de a o urma este corectă, atunci când starea pe care o avem este una liniștită. Suntem împăcați cu alegerea făcută iar în corp nu există nici o durere, nici o tensiune. Știm că am ales greșit, cu rațiunea, atunci când simțim o stare de neliniște, de tensiune și în corp apar contracturi musculare, senzația de tremur sau chiar dureri. Cine nu a auzit povestea unui vecin mai în vârstă care moare la câteva luni după moartea soției? Sau a unei mame care se stinge la puțin timp după ce și-a pierdut fiul sau fiica? În limbajul comun se spune că aceștia au murit „de inima rea”. Când creierul emoțional se dereglează, inima suferă și, în cele din urmă, se epuizează. Dar cea mai uimitoare descoperire este aceea ca relația funcționează în ambele sensuri. Buna funcționare a inimii influențează, la rândul ei, creierul. Unii cardilogi și neurologi vorbesc chiar de existența unui „sistem inima-creier” indisociabil. Dacă ar exista un medicament care să armonizeze această relație, efectele lui benefice ar fi simțite în întregul organism. Ar încetini îmbătrânirea, ar reduce stresul, anxietatea, ne-ar proteja împotriva depresiei, ne-ar permite să atingem mai ușor bună starea psihică. Vocea minții are rolul ei: să ne calmeze când sun¬tem furioși, să ne pondereze când vedem cu lentile deformate realitatea, să ne spună ce pas logic ar trebui să urmăm, să punem în balanță corect avantajele și dezavantajele unei decizii.
Vocea interioară ne însoțește zilnic și fără să ne dăm seama ea are un cuvânt foarte important de spus asupra vieții noastre. Se spune că vocea interioară trebuie educată, la fel ca o persoană. Docilitatea ei se câștigă prin meditație. Scopul de a asculta vocea interioară este de a crede în tine, de a te elibera de autocritică, de subestimare și de a rezolva problemele cu mintea limpede și calmă ca să iei cele mai bune decizii. Intuiția este vocea șoptită care știe întotdeauna ce este bine pentru tine. Pentru cei mai mulți oameni, atunci când intuiția îi avertizează că ceva nu le este benefic, aceasta se întâmplă printr-o senzație de “nod în stomac”, de “strângere” sau de “gheară” la nivelul plexului solar, greutate în picioare și în întreg corpul, lipsa de energie, apatie, oboseală inexplicabilă. Învață să ai curajul să îți asculți inima și să își urmezi intuiția.
Cum ne păcălesc emoțiile? Emoțiile ne pot controla atunci când ne abandonăm în totalitate și ne lăsăm pradă impulsului de moment pe care ni le dau ele, fără să mai trecem ceea ce simțim prin filtrul rațiunii. Emoțiile foarte puternice sunt cele care ne împiedică să gândim în momentul respectiv. Furia este unul dintre ele. Nu de puține ori am spus sau am făcut lucruri la nervi pe care apoi le-am regretat. Când alegi doar cu inima sau sub influ-ența impulsului de moment, poți să iei decizii greșite. O altă capcană a emoțiilor este perioada de îndrăgostire dacă nu știi să gestionezi acea avalanșă de sentimente și să o transformi în aliatul tău. Îndrăgostiții pot fi ridicoli de multe ori și oamenii fac lucruri prostești când sunt îndrăgostiți, după care, când sentimentul dispare sau își pierde din intensitate, nu le vine să creadă că ei erau cei care gândeau și acționau asa.
Cu mult timp în urmă, o persoană deosebită, înțeleaptă îmi spunea că trebuie să ne folosim și rațiunea nu doar inima atunci când iubim. Cu drag îmi aduc acum aminte de câtă drepate avea.
Cum ne păcălește creierul? Creierul are rolul de a ne proteja și în scopul acesta generează sentimentul de frică. De multe ori frica ne poate împiedica să ne atingem obiectivele și să acționăm pentru că are rolul de a ne paraliza. Un alt mod prin care ne păcălește creierul este că el trăiește mai mult în trecut și în viitor decât în prezent. Crede mereu că fericirea este undeva în trecut sau în ceea ce va urma să fie și ne distrage atenția de la clipa de față, care este singura realitate care există.
Mirela H.
