marți, aprilie 23, 2024
AcasăReligieSpiritualitate - Relația Omenirii cu Iisus din perspectiva extraterestră (IV)

Spiritualitate – Relația Omenirii cu Iisus din perspectiva extraterestră (IV)

Să presupunem totuși că aceste ființe sunt extratereștri în sensul științific al cuvântului. Dacă așa stau lucrurile, atunci cred că “musafirii” noștri nu vor refuza să participe la liturghia duminicală sau să se împărtășească cu Sfintele Taine, Trupul și Sângele Mântuitorului. Ilie Cleopa, marele duhovnic de la Sihăstria, povestea despre o întâlnire cu un astfel de “extraterestru”, care la o oră după miezul nopții, undeva în postul Crăciunului, aterizează sau cel puțin părea că ar fi aterizat cu o mașinărie din alamă, cu tot felul de roți, ciudată și foarte asemănătoare cu farfuriile sau OZN-urile clasice. La ieșirea din nava lui spațială, ființa care semăna cu un om înalt, cu ochii pe jumătate albi, pe jumătate negri, îl întreabă pe părintele Cleopa, pe un ton înfiorător “Tu ce faci aici?” Starețul, aducându-și aminte de ceea ce spuneau Părinți ai Bisericii, că dacă ai la tine Sfintele Taine, Îl ai pe Dumnezeu cu tine, a alergat să aducă aceste Taine pe care le păstra într-o scorbură de brad, apoi, la întoarcere, cu rugăciune către Iisus, zise “Doamne, acum nu mă lăsa!”. Dracul, fiindcă el era la ușa părintelui, fusese demascat prin harul vizionar pe care îl au călugării sfinți. Nu degeaba această entitate l-a întrebat oarecum mirat pe duhovnic ce căuta el acolo. Demonul nu se aștepta să se întâlnească cu un sfânt, și să fie recunoscut dincolo de aparența unui “extraterestru”. Puterea lui Hristos l-a izgonit din fața părintelui, și cu tot cu mașinăria lui zburătoare s-a dat peste cap de trei ori, și s-a prăbușit într-o râpă.
De aceea ar fi bine să vedem cine sunt de fapt pretinșii extratereștri prin prisma Sfintelor Taine. Dacă sunt demoni, ei nu vor îndrăzni să fie prezenți în fața acestora, în prezența liturghiei în care Duhul Sfânt lucrează în mod tainic, și nu vor avea curajul nici măcar să se atingă de Trupul și Sângele lui Iisus, de Dumnezeu Însuși. Ce să ne mai închipuim să se și împărtășească cu ele. Dar oare un ateu de ce nu pățește nimic dacă ar fi să participe la slujbele religioase și chiar să se împărtășească cu Sfintele Taine? De ce nu îl arde Harul Duhului Sfânt, așa cum se întâmplă de obicei cu demonii sau vampirii în filmele clasice horror? Pentru că oamenii nu sunt demoni, și nu ateismul este partea demonică a ființei lor, ci răutatea inimii lor, înclinațiile spre variate forme de păcate. Am auzit cu toții despre exorcizări, despre ritualuri și rugăciuni de dezlegare a oamenilor de sub stăpânirea duhurilor necurate sau a diverselor farmece sau vrăji. Prin urmare, demonii deghizați ca extratereștri nu pot participa la Sfânta Liturghie sau la ritualurile de dezlegare la care i-am putea invita.
Aici nu credința noastră personală le-ar demasca adevărata identitate, ci puterea Duhului Sfânt, Iisus Hristos prezent în Biserică și, bineînțeles, Tatăl, care lucrează prin Fiul și prin Duhul Sfânt. Majoritatea oamenilor, cu toate că se declară creștini, nu văd realitatea lui Dumnezeu, dimensiunile spirituale ascunse de ochii trupului muritor. Dar duhurile necurate o văd, după cum o văd și îngerii. Dacă am putea vedea cu adevărat câte și câte ființe invizibile se învârt în jurul nostru, umblă încoace și încolo în văzduh, în aer, pe Pământ, ne-am îngrozi și poate am muri. De aceea nu a lăsat Dumnezeu la îndemâna tuturor ca aceste entități să fie văzute, în semn de mare iubire și milă față de noi. Dar, iată că duhurile forțează mila lui Dumnezeu, și încearcă să pătrundă în lumea noastră păcătoasă prin semne, minuni și apariții misterioase, de la statui religioase sau icoane care se mișcă sau plâng, până la clasicele OZN-uri, pe care foarte multă lume le interpretează ca fiind navele zburătoare ale vizitatorilor din spațiu. Noi nu vedem minunile care au loc în timpul diverselor slujbe religioase, dar extratereștrii le văd. De ce? Pentru că sunt demoni, îngeri căzuți.
Având impresia că aceste ființe vin din Cosmos cu o tehnologie extrem de avansată și cu un bagaj de cunoaștere net superioară celei pe care o deținem noi, oamenii, ne putem întreba ce am putea să le oferim acestor musafiri, dacă din cele mai multe puncte de vedere noi suntem mult depășiți de aceștia. Tehnologia, societatea, cultura, religia și spiritualitatea noastră ar putea părea primitive în ochii acestor creaturi. Dar de ce ne înjosim noi atât de mult, ca și cum prezența extraterestră ar trebui să ne facă să tremurăm de frică din cap până în picioare? Avem o oarecare prudență în fața necunoscutului. Putem să ne așteptăm ca extratereștrii să nu fie deloc prietenoși, sau să fie totuși binevoitori, dornici de a ne cunoaște mai bine și de a stabili legături cu noi.
Existența extratereștrilor ar crea un haos cultural și religios în întregul Univers. Dacă ne închipuim că ar putea exista milioane și milioane de planete și sisteme solare locuite de ființe raționale, fiecare dintre specii fiind situată la un nivel de evoluție tehnologică și științifică diferit față de altă specie, putem ridica și problema religiei în contextul fiecărei civilizații în parte. Cu siguranță, din perspectiva teoriilor evoluționiste, viața trebuie să fi evoluat și pe alte planete, și nu generată de Dumnezeu. Formele inteligente de viață din diversele sisteme solare nu au existat dintotdeauna. Se prea poate să fi avut și ele în stagiul lor am zice primitiv de dezvoltare, credințe religioase în lipsa cunoașterii tehnologice și științifice despre Univers și despre viață în general. Vrând, nevrând, au evoluat și ele din punct de vedere tehnologic, după cum ne arată mijloacele lor de călătorie în spațiul clasic sau în dimensiuni care le permit deplasarea între două locații din Univers aflate la mii sau milioane de ani lumină distanță una față de cealaltă. Pe de altă parte, nu știm dacă au progresat și din punct de vedere spiritual și religios. Au ei credință în același Iisus, în același Tată, în același Duh Sfânt?
În situația noastră se pot afla multe alte civilizații care mai cred în ceva divin, dar care, la vederea ființelor care vin din Cosmos spre a le face acestora o vizită, respectivele civilizații sau specii să interpreteze “musafirii” drept demoni sau zei, cum probabil au fost văzuți și de popoarele noastre din vechime, egipteni, greci, indieni etc. Dacă nu există Dumnezeu, atunci fiecare specie care atinge un anumit nivel de cunoaștere trebuie să-și dea seama de acest lucru. La rândul ei, ea trebuie să transmită prin învățături și altor specii, mai puțin evoluate, marele adevăr ateist. Ateismul ar trebui să devină astfel un fenomen cosmic, valabil pe toate planetele populate de specii inteligente, gânditoare și creatoare. Oare singura specie care mai crede, deși numai o parte tot mai mică a ei, în Dumnezeu și în Iisus Hristos este omenirea? Chiar atât de primitivi să fim? Dacă religiozitatea unei specii depinde doar de lipsa de cunoaștere și înțelegere deplină a lucrurilor, atunci tot Universul ar trebui să renunțe la religiozitatea sa pentru a dobândi adevărata cunoaștere.
Sintetizând lucrurile, există doar un Univers populat de tot felul de forme de viață care, oricât de evoluate să fie, nu se îndreaptă spre nimic divin și etern, ci se tot caută unele pe altele în infinitatea Cosmosului, sau în cine știe câte alte dimensiuni, pentru a se învăța reciproc că nu există Dumnezeu, Iisus și alte astfel de divinități. Există doar specii, cunoaștere, tehnologie, societăți, civilizații, culturi, spiritualitate, dar nu și Dumnezeu. Din perspectiva existenței reale a Fiului lui Dumnezeu, lucrurile s-ar complica enorm. Niciun om nu este fără de păcat, afară de Mântuitorul și Maica Sa, Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, Împărăteasa Îngerilor. Câte Maici și Fecioare, câte Născătoare și Împărătese de Îngeri ar trebui să existe dacă Iisus ar fi ales să se sacrifice pentru iertarea păcatelor care ar fi fost comise de nenumărate forme de viață din Univers sau din alte dimensiuni? Imaginea este absurdă, și existența atâtor ființe în tot Universul este fără noimă. Dacă Iisus ar fi fost cu adevărat pe alte planete, atunci creștinismul ar trebuie să fie o religie cosmică și nu doar terestră, așa cum ateismul pe care încearcă să-l răspândească “extratereștrii” tinde să devină cosmic, precum aminteam în rândurile anterioare.
Într-o vreme aveam și eu părerea că dacă Dumnezeu ar fi vrut să creeze și alte făpturi raționale pe care să le așeze în diversele sisteme solare ale Universului sau ale altor Universuri, nimeni nu l-ar fi putut opri să facă asta. Fără să fi creat “extratereștri” pe alte planete, Dumnezeu a creat totuși nenumărate alte ființe spirituale, mai multe la număr decât toate stelele Universului, stelele în sine fiind și ele făpturi ale Creatorului. Pentru ce miliarde de specii extraterestre, când trăiesc miliarde de oameni pe Terra, fiecare dintre ei menit pentru eternitate? Pentru ce miliarde de tipuri de gândire și cunoaștere, când deasupra tuturor este Dumnezeu?
Să ne imaginăm acum că extratereștrii ajung pe Terra și reușesc cumva să comunice cu noi. În cele din urmă ne înțelegem destul de bine, și la un moment dat putem afla câte ceva despre cultura, societatea, tehnica și civilizația lor, după cum și ei pot afla destul de multe lucruri despre noi. Dar ceea ce nu se potrivește în acest scenariu este lipsa de cunoștințe a extratereștrilor cu privire la civilizația noastră, la toate realizările din orice domeniu ale speciei noastre, din moment ce se presupune că ne-ar fi vizitat de mii de ani încoace. Nu intri în contact cu o civilizație până ce nu o studiezi temeinic, de la distanță dacă se poate, discret, sau chiar din interiorul ei, deghizându-te ca și cum ai fi unul din indivizii acesteia.
Adesea auzim teorii ale conspirației, cum că extratereștrii ar fi chiar printre noi, iar noi nu le putem sesiza prezența fiindcă s-au înfiltrat foarte bine în rândurile noastre și nu mai putem face diferența dintre oameni și aceștia. Ba mai mult, anumiți oameni sunt de fapt hibrizi, având nu doar ADN-uman, ci și extraterestru în ființa lor trupească. Speculațiile ne duc departe, însă din nefericire adevărul ar putea fi și mai rău. Să nu uităm că ADN-ul uman este capodopera lui Dumnezeu, fiindcă el a fost creat după chipul și asemănarea Sa, asta nu însemnând că Dumnezeu are un ADN, El fiind Duh, ci faptul că pământul, adică materia, a fost în mod divin organizată biochimic pentru a genera ADN-ul viu. La acest ADN s-a adăugat suflarea de viață a Creatorului. Care ar putea fi interesul extratereștrilor în ADN-ul uman? Probabil vor să manipuleze ADN-ul pentru a-l distorsiona, al degenera, practic cu intenția de a desfigura la propriu chipul divin pe care îl poartă fiecare om. Cu astfel de ființe am vrea noi să stabilim contacte și să ne împărtășim frățește și prietenește realizările speciilor noastre?
Dacă nenumărate entități inteligente și raționale din alte lumi ar exista cu adevărat, atunci cu siguranță ele ar fi nimerit, să zicem așa, și planeta noastră în călătoriile lor interstelare sau interdimensionale cu mult timp în urmă. Dacă Universul ar fi existat de miliarde de ani, așa cum postulează diversele teorii științifice, și dacă într-adevăr șansele să existe viață pe alte planete sunt reale, aceste șanse trebuie să se fi manifestat cu multe milioane de ani în urmă. Presupunând că au evoluat felurite forme inteligente de viață în Cosmosul gigantic, care este misiunea lor principală? Care este rostul în general al unei specii? Care este sensul vieții în general? Sensul vieții pentru noi oamenii nu este acela de a cunoaște extratereștri, ci acela de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Tot același sens ar trebui să fie valabil și în cazul entităților presupus extraterestre.

Tamas Florin

- Advertisment -spot_img

Cele mai populare

Comentarii recente