Spiritualitate – Taina Cununiei

Publicat la data de8 octombrie 2018 » 67 Views» De: George Negrea » Religie

Prin definiţie, Nunta, Cununia, Căsătoria este Taina prin care un bărbat şi o femeie care s-au hotărât în mod liber să trăiască împreună întreaga lor viaţă, în scopul de a se ajuta reciproc, a naşte şi a creşte copii şi a se feri de desfrânare, primesc, prin rugăciunile preotului, harul divin care sfinţeşte legătura lor şi îi ajută la împlinirea scopului ei. Familia, bazată pe căsătorie, este cea mai veche instituţie socială, fiind întemeiată de Dumnezeu în Eden, ea corespunzând pe deplin naturii sociale a omului: “Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facere II; 18). Prin participarea Sa la nunta din Cana Galileii (Ioan cap. II) şi prin săvârşirea celei dintâi minuni la această nuntă, Mântuitorul Iisus Hristos a arătat că acordă o cinste şi o preţuire deosebite căsătoriei, pe care ulterior avea să o ridice din ordinea naturii în cea a harului. Fericitul Augustin afirma: “Hristos a întărit la Cana ceea ce Dumnezeu a instituit în Rai”. Harul care se împărtăşeşte prin această Taină este necesar pentru transformarea dragostei fireşti dintre cei doi soţi într-o dragoste spirituală desăvârşită, pentru menţinerea bunei înţelegeri dintre ei, pentru îngăduinţă şi ajutorare reciprocă, spre a putea suporta împreună cu curaj şi răbdare şi a birui toate greutăţile inerente vieţii de familie, dar şi pentru a se împărtăşi împreună de toate bucuriile acesteia.
Efectele Tainei Cununiei sunt transformarea legăturii dintre cei doi soţi în una asemănătoare celei dintre Hristos şi Biserică, aşa cum ne arată Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Efeseni (V; 22-32). Expresia “Taină mare” din textul: “Taina aceasta mare este, iar eu zic în Hristos şi în Biserică” (Efeseni V; 32), este o însuşire pe care Sfântul Pavel o atribuie căsătoriei, legătură care este icoana fidelă a celei dintre Hristos şi Biserică. Domnul Hristos este capul Bisericii, iar Biserica este trupul lui Hristos. Săvârşitorul Tainei este episcopul sau preotul, care reprezintă în mod vizibil pe Hristos, Cel Ce pecetluieşte şi sfinţeşte legătura realizată între cei doi prin consimţământul lor. Primitorii Tainei sunt doi creştini de sex diferit, bǎrbat şi femeie, necăsătoriţi (pregătiţi în prealabil prin Taina Mărturisirii şi prin Taina Împărtăşaniei), care nu se află într-un grad de rudenie apropiată. Căsătoriile mixte între ortodocşi şi cei de alte confesiuni sunt admise, cu următoarea condiţie: copiii să fie crescuţi în credinţa ortodoxă. Biserica noastră săvărşeşte căsătoria a doua şi a treia, din pogorământ, pentru lipsă de înfrânare, spre a se evita concubinajul. Formula rostită de preotul prin care se săvârşeşte Taina este: “Se cunună robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”.
Însuşirile esenţiale ale căsătoriei sunt: unitatea şi indisolubilitatea. Cea dintâi însuşire arată că ea este o legătură între un singur bărbat şi o singură femeie (monogamia), iar cea de a doua, că această legătură nu se poate desface, ea fiind încheiată pentru întreaga viaţă, după cuvintele Mântuitorului: “Ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei XIX; 6). Biserica Ortodoxă, pe temeiul cuvintelor Domnului Iisus Hristos: “Oricine va lăsa pe femeia sa în afară de pricină de desfrânare… şi va lua alta, săvârşeşte adulter…” (Matei V; 32 şi XIX; 9), admite divorţul pentru pricină de desfrânare, ca şi pentru alte motive echivalente în gravitate (A se vedea: Pr. prof. dr. Isidor Todoran, Arhid. prof. dr. Ioan Zăgrean, Teologia Dogmatică, Bucureşti, 1991, pp. 356-358).
Viaţa de familie îşi are crucea ei. “Este crucea datoriei omeneşti”, remarca Nicolae Iorga, cruce care, pe măsură ce este dusă cu cinste şi demnitate, oferă satisfacţia şi bucuria datoriei împlinite. Acesta este tocmai sensul vieţii. Cei doi soţi trebuie să se comporte în aşa fel încât căsnicia lor să se identifice cu iubirea dintre Iisus Hristos şi Biserica Sa. “Bărbatule, afirmă Sfântul Ioan Gură de Aur, iubeşte-ţi femeia, precum Hristos Şi-a iubit Biserica (şi Şi-a dat viaţa pe Cruce pentru ea). Voieşti ca femeia să te asculte aşa cum Biserica Îl ascultă pe Hristos? Îngrijeşte-te şi tu de dânsa după cum şi Hristos S-a îngrijit de Biserică. Chiar dacă ar trebui să-ţi dai sufletul pentru dânsa, chiar de ai suferi orice, totuşi nimic nu ai făcut în comparaţie cu ceea ce a făcut Hristos pentru Biserică”. Astfel, iubirea dintre soţi va deveni cu adevărat elementul de legătură, capabil să îi ţină într-o unire desăvârşită, pe care nimeni şi nimic nu o va putea clinti (Vezi Paul Oprea Călin, Iubirea, temelia căsătoriei, la Sfântul Ioan Gură de Aur, în Vestitorul Ortodoxiei, anul XVI, nr. 333-334, 1 mai 2004, pp. 12-13).

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.