Tășnad, trecut și prezent pentru viitor

Publicat la data de1 iulie 2013 » 1245 Views» De: JSM - redactia » reportaje

 tasnad (2)“Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă în poartă”, un citat semnificativ pentru țara noastră, deoarece meleagurile românești dispun de o mare varietate a formelor de relief: munți, dealuri, câmpii, podișuri care se îmbină armonios și sunt potrivit de înalte, însă din păcate sunt neglijate cu desăvârșire. Suntem scăldați de cel mai mare fluviu din Europa de Vest, Dunărea care formează pe teritoriul României, spre vărsare o Deltă unică prin fauna și speciile rare de vietăți.  Mai mult de o treime din Carpați se arcuiesc în mijlocul Depresiunii Transilvaniei. Totodată cel mai mare port maritim al Mării Negre este la Tomis, fostă colonie grecească, actualmente Constanța.

Județul Satu Mare este situat în nord vestul României, după cum ar spune unii “acolo unde se agață harta-n cui”, fiind unul dintre stelele sclipitoare ale frumoasei noastre patrii. Orașul Satu Mare este plin de istorie, lucru reflectat de multitudinea statuilor monumentale, muzeelor și instituțiilor. Am putea călători pe meleagurile sătmărene, unde am putea găsi frumoasele tradiții codrenești, oșenii ospitalieri,  o diversitate culturală aparte și niște tășnadeni care te întâmpină cu multă bucurie în micuțul lor orășel situat pe două coline.

Orașul Tășnad este situat în partea sudică a județului Satu Mare, iar ca așezare urbană a fost întemeiat ca urmare a unei evoluții îndelungate. Descoperirile arheologice din zonă, validate de mărturii istorice, demonstrează vechimea și continuitatea viețuirii umane pe actuala vatră a Tășnadului din neolitic și până în zilele noastre. Investigând trecutul, existența în timp și dezvoltarea orașului, aflăm că prima consemnare documentară despre Tășnad este făcută în anul 1021, de către “Nicolaus Mester Tasnadi plebanus”, iar cel de-al doilea document, emis la data de 6 mai 1246, evidențiază localitatea Tășnad ca fiind moșie episcopală aparținând comitatului Solnoc.

Un monument istoric aparte al acestui oraș este Biserica Reformată care datează din anul 1476, în perioada în care episcop era Vingradi Gerep Laszlo, rudă cu regele Matei Corvin. Biserica, realizată în stilul gotic târziu, are numeroase elemente de construcție și obiecte de cult valoroase, fiind renovată de mai multe ori (o renovare generală s-a făcut în 1776) păstrându-se dimensiunile și stilul inițial; turnul a fost construit între anii 1814-1821 în stil baroc nou. Potirul cel mai vechi este din 1631. Clopotul mic s-a turnat în 1796, fiind înlocuit în 1843. Clopotul mare s-a turnat în 1836 și a fost înlocuit în 1923. Dintr-o legendă străveche aflăm că biserica a fost un vechi castel ce aparținea principelui Transilvaniei Rakoczi al II-lea. În apropierea bisericii se păstrează și până în ziua de azi tunelul castelului care făcea legătura cu Castelul Karolyi din Carei, Cetatea Ardudului, Castelul renascentist al Medieșului Aurit, până undeva în Ungaria. Tot din legendă aflăm că Principele a fost trădat de către fiica sa Vilma, care a fost cucerită de un ofițer al armatei austriece. Aceasta se spune că a fost blestemată de tatăl ei să devină fantomă, să bântuie încăperile tunelului și să-și recapete sufletul, doar atunci când va fi sărutată de trei ori pătrunzând în tunel fără a privi îndărăt. Dacă va privi îndărăt, se va transforma pe loc într-o stană de piatră. Se spune că, de-a lungul secolelor, au fost tineri care s-au aventurat în galeriile tunelului, însă nu au mai văzut niciodată lumina zilei.

Un alt obiectiv cultural aparte îl reprezintă Muzeul orășenesc Tășnad, păstrător de tradiții, folclor și valori tășnadene. Amenajat în anul 1978, într-un vechi conac nobiliar, „Castelul Cserey Fischer”, reconstruit în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (1771), Muzeul Orășenesc Tășnad cuprinde 4 săli expoziționale, grupate pe două secții: arheologie și istorie locală; etnografie. Reorganizat în anul 1995, muzeul prezintă elemente specifice culturii materiale și spirituale din zona Tășnadului, mărturii ale evoluției istorice, predominând aspectele creativității de tip tradițional. Muzeul se face remarcat îndeosebi datorită existenței unor ateliere meșteșugărești complexe. În acest sens, sălile expoziționale sunt structurate pe ideea prezentării principalelor ocupații și meșteșuguri practicate în zonă, aducând astfel în fața privitorului înțelepciunea și îndemânarea arhaică, simțul formelor și culorilor, ingeniozitatea și măiestria meșterului țăran. Patrimoniul arheologic provine din săpăturile efectuate în zona limitrofă orașului Tășnad și cuprinde vestigii ale epocilor: neolitic, bronzului, perioada dacilor liberi. Diverse obiecte și documente din epoca feudală și epoca modernă întregesc colecția de istorie. Regiunea etnografică a Tășnadului este parte componentă a zonei de “Codru”, având pe lângă particularitățile proprii, și elemente etnoculturale specifice Sătmarului și Sălajului. Expoziția de etnografie pune în evidență principalele aspecte ale culturii materiale și spirituale specifice Tășnadului. În circuitul expozițional este inclusă și o sală de expoziții temporare, care reprezintă un cadru optim de prezentare a celor mai semnificative aspecte din istoria și cultura orașului și a județului. Expoziția de etnografie cuprinde o gamă variată de obiecte din ceramică de uz gospodăresc și ceramică decorativă, produse în centrele de olărit din Tășnad, Vama, Băița, Cehu Silvaniei, unelte agricole tradiționale, unelte folosite în atelierele meșteșugărești, specializate în prelucrarea lemnului, a fierului și a pieilor. Dispunând de mijloace tehnice rudimentare, cu materiile prime avute la îndemână, industria casnică textilă din zona Tășnadului a produs valori artistice de un remarcabil bun gust și rafinament. Prin varietatea obiectelor expuse (ștergare, așternuturi de pat, fețe de masă, fețe de perna, costume populare tradiționale), prin gama largă de motive decorative utilizate în ornamentarea acestora, colecția de textile a muzeului este purtătoarea unor creații artistice deosebit de valoroase și originale.

O suburbie a orașului Tășnad o reprezintă satul Sărăuad care are o semnificație istorică și religioasă aparte, având o zestre umană, unde a văzut lumina zilei în anul 1715 episcopul greco-catolic Grigore Maior”, piatra de temelie a culturii românilor din Transilvania”. Regretatul gazetar Iosif Țiproc aprecia simplitatea oamenilor de la țară și ura ipocrizia. „Aș vrea să scriu mai multe, dar nu pot. Asta este situația“. Aceste cuvinte se regăsesc și în ultima sa carte pe care a lansat-o în anul 2010, „Călător pe drumuri de țară“. Totodată Iosif Țiproc publica un articol interesant intitulat “225 de ani de la moartea episcopului Grigore Maior” în care scria că Dan Maier, urmașul familiei ierarhului mărturisea că nutrește gândul de a ridica un bust al marelui ierarh în curtea bisericii românești din Sărăuad. Și iată că frumosul gând al urmașului a fost întrupat prin contribuția determinantă a familiilor Gheorghe Maier și Mihai Maior, rol major având însă Dan Maier.

Tășnadul are unele dintre cele mai mari izvoare geotermale din regiune. Pe teritoriul localității a fost descoperit un important zăcământ hidrografic termomineral, în anul 1978 fiind forat un puț de captare a apei termale, la o adâncime de 1.354 m (sonda 4.715). În „Zona de Agrement” a orașului funcționează, încă din anul 1978, ștrandul termal.tasnad (1)

În prezent, turismul este o activitate de bază în Tășnad într-o continuă dezvoltare și extindere. Așadar datorită calității apei și frumuseții locului, turiștii sunt atrași în număr tot mai mare, construindu-se de la an la an baze de tratament pentru diferite boli. Ștrandul beneficiază de trei bazine cu apă termală, un bazin olimpic, spații de agrement și cazare. Turiștii pot vizita “Muzeul Satului” care reflectă faptul că Tășnadul este un loc păstrător de tradiții și obiceiuri din moși-strămoși. În acest muzeu sunt exponate din împrejurimile orașului, precum zona Cehalului și Orbăului, a Ceanului, a Ratului și din județ, precum și vase de lut, unelte, monede, straie populare păstrate aproape intacte, de care tășnădenii sunt foarte mândri. Astfel în acest areal se găsește cu siguranță o ambianță armonioasă între modern și tradțional, o stransă legătură între trecut și prezent. În anul 1970, doamnei “muzicii populare sătmărene”, Leontina Dorca îi revine meritul de a înființa primul ansmblu folcloric al orașului Tășnad, ansamblu numit concis, dar sugestiv Codrulețul. Aici se remarcă o altă mare interpretă a muzicii populare codrenești Carmen Maria Sas, cântăreața originară din satul Cig, sat aparținând de orașul Tășnad. Un alt interpret valoros al muzicii populare sătmărene este Nicolae Mureșan din Bolda.

Așadar, meleagurile sătmărene constituie obiective de mare atracție turistică, majoritatea fiind locuințe fortificate ale unor mari seniori din perioada feudală și modernă. Principalele castele sunt: Castelul Karolyi din centrul Careiului, construcție care datează din anul 1892, Castelul Wesseleny din Hodod construit între anii 1761-1766, Cetatea din Ardud construită în anul 1730.

Printre numeroasele obiective turistice religioase de o valoare deosebită este Mănăstirea Țeghea, Biserica Reformată Acâș, Biserica de lemn din Corund sau Soconzel. Să nu uităm portul popular, din județul Satu Mare, unde datinile și obiceiurile se păstrează prin diferite festivaluri: în ținutul Codrului de la Solduba (lunile iulie-august), Festivalul Sâmbra Oilor (din mai – la Huta Certeze), Festivalul de folclor “Drag mi-i cântecu`și jocu`” desfășurat la Tășnad.

În județul Satu Mare s-a format un obicei de a sărbători cu mare fast orașele și comunele care atrag mii de turiști dornici de petreceri zgomotoase, festivaluri precum cel al vinului de la Beltiug sau din Pir, comune cu tradiție în cultivarea viței de vie și obținerea licorii lui Bachus foarte apreciate și peste hotare, chiar și premiate la diferite concursuri.

Datinile și obiceiurile preluate de la înaintași sunt conservate în special în satele din Zona Codrului, unde se păstrează cu sfințenie porturile și obiceiurile ca un adevarat calendar agro-pastoral după care se desfășoară întreg ciclul vieții. Cele mai renumite sate care conservă cel mai bine datinile și obiceiurile sunt Soconzel, Babța, Lelei, Chegea, Cehal, Orbău și Marsau. Tot aici în zilele de sărbătoare țăranii îmbrăca portul tradițional iar casele lor sunt gătate în stil țăranesc.

În încheierea acestor rânduri putem afirma cu convingere faptul că suntem o comunitate unită cu un permanent interes și o deschidere continuă spre tot ce înseamnă spiritualitate locală și nu numai tradiții, obiceiuri și activități cultural-artistice, precum și diverse lansări de carte și discuții literare până la manifestări cultural-artistice.

                                                                                                                                                                                                                                                                      Reportaj realizat de Maier Marilena Adnana

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.