Acum 310 ani, Constantin Brâncoveanu a fost decapitat de turci, pe malul Bosforului.
Cu câteva luni înainte, la București, își făcuse apariția Mustafa-aga, prieten vechi al lui Constantin Brâncoveanu. Intrând în sala cea mare și aducându-i-se onorurile de bun venit, Mustafa-aga scoate din haină o năframă din mătase de culoare neagră și o aruncă peste umărul domnitorului. Năframa era semnul mazilirii. Mustafa-aga fusese însărcinat să aducă familia Brâncovenilor la Constantinopol.
Aduși cu forța la Constantinopol, sunt aruncați în temnița de la Edikule și torturați până la sfârșitul lunii iulie. Se pare că fix în ziua în care Constantin Brâncoveanu împlinea 60 de ani, de „Adormirea Maicii Domnului”, execuția începea. Așezat într-un foișor, sultanul Ahmed al III-lea privește cu atenție evenimentele alături de ambasadorii marilor puteri europene.
Prizonierii sunt purtați desculți, doar în cămăși, pe toate străzile capitalei otomane. La eșafod îi aștepta călăul. Anton Maria del Chiaro, secretarul lui Constantin Brâncoveanu, amintește cuvintele domnitorului: „Fii mei, fiți curajoși. Am pierdut tot ce am avut pe lume, cel puțin să ne salvăm sufletele noastre și să ne spălăm păcatele cu sângele nostru.” În ultimul moment, li s-a propus iertarea, dar cu un preț: renunțarea la religia creștină. Toți au refuzat compromisul. Fiii și ginerele domnitorului au fost primii , în timp ce domnitorul doar privea. Apoi a venit și rândul lui Constantin Brâncoveanu la eșafod. Trupurile sunt aruncate în apele Bosforului, iar capetele au stat trei zile și trei nopți la poarta Seraiului.
Mult mai târziu, trupurile neînsuflețite au fost găsite și au fost duse la o mănăstire bizantină. Pe ascuns, trupul domnitorului a fost dus la București și îngropat. Pe candela din argint erau gravate următoarele cuvinte: „Fericitului Domnu Io Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod”.
