Acasă Editorial Trag linie și scad…

Trag linie și scad…

          Niciodată nu am iubit bilanțurile, mai ales cele existențiale. Ce ai făcut, ce nu, unde ai greșit, sau unde ți-ai rupt gâtul.

          Dacă ai noroc și răbdare, ajungi desigur și în anotimpul despletirilor. De tine, de lucruri, de întâmplări.

Povestea pe care vreau s-o mărturisesc, s-a întâmplat în urmă cu peste două decenii, iar protagoniștii ei sunt aproape toți, morți. Eram pe atunci în conducerea unui partid. Încă mâlul nu astupase definitiv înțelegerea rostului unei astfel de ocupații. Credeam – împreună cu aproape toți colegii mei – în principii, în sensul luptei noastre, în puterea cinstei de a repara zidurile crăpate.

Băiat bun la toate, mă rog, tânără speranță, o eboșă a viitorului politician care, e drept, dacă nu lingea clanțe și nu căra servietele celor mari și tari, își mânca tot timpul liber, alergând pe coclaurile județului ca să propovăduiască raiul promis de partidul său.

Și toate s-au terminat brusc, nevrotic, într-un decor frisonant…

A venit o zi în care Șeful mare, altfel un băiat modest care fuma ostentativ, Carpați fără filtru, mi-a cerut să nu particip la ședința biroului de conducere de a doua zi: Știu că ești un exaltat și de aceea nu vreau să forțez nota. Mâine trebuie să-l executăm pe Mișu, să-i retragem sprijinul politic din funcția pe care o are. Ori e disciplină și suntem eficienți, ori mergem dracului acasă și ne vedem de ale noastre! Știu că ești mare prieten cu Mișu și de aceea nu pot să-ți cer să votezi împotriva lui, așa că te rog să-ți cauți mâine de lucru și să nu vii la ședință. Vezi că încerc să te protejez…

Cu un glas rece și aproape stins i-am spus Șefului, că nici nu mă gândesc să lipsesc mâine și că mă voi opune unei astfel de decizii.

Ce a urmat, nu e prea greu de ghicit. Decizia Șefului a căzut cu brio, iar peste câteva săptămâni de scandaluri, am plecat și eu…

Trebuie să recunosc că în agonia aceea, m-au căutat mai mulți colegi care m-au avertizat că rebeliunea mea este una infantilă și ridicolă, că pe termen lung voi avea foarte mult de pierdut. Știam că au dreptate dar și mai bine știam că nu sunt făcut pentru o astfel de politică.

După 20 de ani, trag linie și scad: funcțiile pe care le-aș fi putut obține, averea pe care aș fi făcut-o, onorurile și recunoștința publică, sindrofiile, ditirambii și cuvântările patetice.

Mă uit în jur la supraviețuitorii acestui episod, cei care au stat smeriți în băncile lor și au înțeles importanța acelui moment, cei care, cu înțelepciune, au vrut atunci să mă salveze. Toți, fără nicio excepție, au ajuns oameni importanți, stâlpi ai societății, exemplari și demni.

Iar eu am tot rătăcit, ca un Don Quijote căruia nu i-a mai rămas decât să se răcorească sub ventilația lină a morilor de vânt.

                                       Felician POP

- Advertisment -

Cele mai populare

Sprijin pentru participarea pentru prima dată la sistemele de calitate

Anunţă deschiderea apelului de selecţie nr. 2 pentru măsura 3.1 - Sprijin...

„Implementarea SDL în comunităţile marginalizate din teritoriul GAL Tövishát”

„Implementarea SDL în comunităţilemarginalizate din teritoriul GAL Tovishat”, Comunicat conferință lansare proiectAsociaţia Grup de Acţiune...

Cristiano Ronaldo admite că l-a depășit pe legendarul Pele la numărul golurilor înscrise

Cristiano Ronaldo a înscris duminică un hat-trick împotriva formației Cagliari, scor 3 la 1 pentru Juventus, reușind astfel...

Ce vreme îi așteaptă pe sătmăreni în perioada următoare

Vremea va rămâne închisă, cu șanse de precipitații, și în weekend și pe parcursul săptămânii viitoare. Temperaturile vor începe și ele să...

Comentarii recente