La 22 mai se împlinesc 200 de ani de la nașterea lui Richard Wagner, una dintre cele mai proeminente figuri ale romantismului muzical, care poate fi socotit drept creatorul dramei muzicale, ca sinteză a muzicii cu poezia, acțiunea dramatică, scenografia și efectele de lumină. S-a născut la Lepizig într-o familie de actori. Copilăria și-a petrecut-o în orașul natal apoi la Dresda, din 1843, unde a devenit kapellmeister la curtea regelui din Sachsen și unde a luat primele lecții de compoziție.
Sub influența scriitorului Heinrich Laube, a adoptat ideile republicane ale mișcării Jugen Deutschland (Tânăra Germanie). Între 1833 și 1839 a lucrat pentru teatrele din Würzburg, Magdeburg și Riga și a compus primele sale opere „Die Feen” (1834) urmată de „Der Liebesverbot” (Dragostea interzisă) (1836), care a fost considerat un fiasco din cauza lipsei de pregătire. Următoarele creații ale sale s-au bucurat de mai mult succes. Printre acestea se numără „Rienzi”(Rienzi, der Letze der Tribunen), (1840), ”Olandezul zburător” (Der fliegende Hollander (1843) și ”Tannhauser” (1845). În 1836 s-a căsătorit cu actrița Minna Planner. Într-una din călătoriile pe mare spre Anglia, a elaborat planul pentru opera „Olandezul zburător”. Mai târziu s-a căsătorit cu Cosima, fiica lui Franz Liszt.
După înfrângerea revoluției de la 1848 a fost nevoit să părăsească Dresda și s-a stabilit la Zürich, unde a stat vreme de 10 ani. În timpul șederii în orașul elvețian, a scris o serie de eseuri în care a afirmat că muzica a atins o limită după Beethoven și că „arta viitorului va reuni muzica și teatrul într-o singură artă totală (Gesamtkunstwerk). Wagner a fost un reformator și înoitor revoluționar pe tărâmul armoniei. El a înlocuit cântarea „ariosso” cu „declamația melodică”. A fost reformator și în domeniul orchestrației. Pentru caracterizarea personajelor și a situațiilor scenice folosește laitmotivele. Continua lor înlănțuire cu tonalități mereu schimbătoare naște pe alocuri „melodia infinită”.
În 1850 a avut loc premiera operei “Lohrengrin” cu care Wagner pășește pe calea reformelor, după care a început să lucreze la „Inelul Nibelungilor” (Der Ring des Nibelungen), considerat cel mai ambițios proiect al său, care este un ciclu de patru opere, „Aurul Rinului”, „Walkiria”, „Amurgul zeilor” și „Seegfried”, prezentate în 1876 pe scena teatrului din Bayreuth, teatru construit din inițiativa lui și ale cărui lucrări le-a supravegheat între anii 1872-1876. Din relația adulteră cu Mathilde Wewndonk s-a născut opera „Tristan și Isolda” (1859), cu care Wagner a spart tiparele tonalității. Între 1860 și 1890 a creat „Maeștrii cântăreți din Nürnberg”,”Götterdömmerung” și „Parsifal”. Wagner a ales orașul Bayreuth pentru că a considerat că este așezat în inima Imperiului German, este ușor accesibil din toate direcțiile, iar în Bavaria era profund legat și îndatorat față de ocrotitorul său, regele Ludwig al II-lea. La Bayreuth, Wagner a înființat Festivalul care-i poartă numele și care se desfășoară în Festspielhaus (Casa Festivalului), ridicat pe colina Grüner Hügel. La primul festival, început la data de 13 august 1876 cu “Inelul Nibelungilor”, printre oaspeții de seamă s-au numărat: Franz Liszt, Piotr Ilici Ceaikovski, Lev Tolstoi, Camille Saint-Soens, Wilhelm I al Germaniei și alții.
În fiecare an, între 25 iulie și 28 august la Bayreuth sunt prezentate 29 spectacole publice, cu cele mai cunoscute opere ale lui Richard Wagner. Festivalul este condus de către descendenții direcți ai lui Richard Wagner și reprezintă un moment important în viața muzicală germană și internațională. Richard Wagner a murit la Veneția, în Palatul Venrdamini, scriind la masa lui de lucru, în ziua de 13 februarie 1883, la vârsta de 70 de ani, în urma unei afecțiuni cardiace. A fost înmormântat la Bayreut. Soția sa Cosima a preluat după decesul soțului conducerea festivalului Wagner, manifestarea supraviețuind încă 47 de ani.