Un om duhovnicesc nu poate spune niciodată că nu este păcătos. Se vede mai păcătos decât toți, dar face și fapte de pocăință, se duce la mănăstire. Disprețul acesta față de tine s-ar putea, de fapt, să fie o autentică smerenie. Dar să nu te diluezi în așa hal, încât să nu mai ai nădejde de mântuire. Dacă te disprețuiești pe tine, asta înseamnă deja o mare biruință. Însă să nu te disprețuiești în comparație cu alții. Nu este bine! Se poate să fie o mândrie ascunsă: „Nu sunt la nivelul lui cutare!”. Dar ce mă interesează lucrul acesta? Eu răspund la nivelul pe care îl am eu. V-am spus, sunt pahare mari și pahare mici. Dar, fiecare pahar dacă este plin, este desăvârșit!
La măsura la care ești tu, la măsura aceea ți se și cere. După darurile pe care le-a dat: adică la unul i-a dat un talant, la altul i-a dat trei, iar la altul i-a dat zece. Și le-a cerut să-i înmulțească după cât a primit fiecare. Mai vinovat este cel nepăsător, care stă pe loc. Care stă și așteaptă să vie nu știu ce.
Rugăciunea reprezintă legătura noastră permanentă cu Dumnezeu. Plecăm de la „Doamne, ajută-ne!”, până la Psalmul 50. La toate rugăciunile, mai grele sau mai ușoare, să fie apartenența inimii în totalitate la ceea ce spune graiul.
Rugăciunea este păzitoarea întregii înțelepciuni, pedepsitoare a mâniei, împilare a îngâmfării, curățire a pomenirilor de rău, surpare a pizmei și îndreptarea păgânătății la viețuirea creștinească pe calea vieții. Rugăciunea este virtutea trupurilor, ocârmuire a casei, bună așezare a cetății, tăria împărăției, biruință în războaie asupra vrăjmașilor,întemeiere a păcii.
Rugăciunea este ajutătoare celor ce se judecă, a celor legați slăbire, eliberare, inimă bună a celor scârbiți, dulceață celor ce se bucură, mângâiere celor ce plâng, praznic nașterilor, cunună celor însoțiți și înmormântare cuviincioasă celor ce adorm în Domnul. Nu este altă avere mai cinstită decât rugăciunea în toată viața oamenilor. De aceasta niciodată să nu vă despărțiți sau să vă depărtați. PROTOSINGHELUL NICODIM MĂNDIȚĂ
