Cazinoul din Constanța, un monument Art Nouveau și un simbol al orașului, cu o istorie zbuciumată, primește o nouă viață.
Puțini sunt cei care știu că înainte de Cazinoul actual, Constanța a mai avut alte două. Primul cazinou al orașului, construit din lemn și paiantă, în 1880, s-a numit Kursaalul și s-a dovedit a fi un imobil firav, care trebuia reparat destul de des, pentru ca 11 ani mai târziu să fie distrus parțial de o furtună. Cel de-al doilea cazinou al orașului era finalizat în 1892, după un proiect de arh. Cristofi Cerchez și se afla pe bulevardul Regina Elisabeta, foarte aproape de actualul cazinou. Era un imobil la fel de firav ca primul, construit din lemn și care nu a rezistat mai mult de anul 1910, când a fost dezmembrat de autorități.
De aici începe istoria zbuciumată a imobilului. Arh. Daniel Renard a fost înlăturat de conservatori, care l-au preferat pe arh. Petre Antonescu. Acesta din urmă a schimbat elevaţiile pentru că își dorea o clădire în stil neoromânesc, având funcţiunea principală de teatru. Când liberalii au venit iar la putere, l-au înlocuit pe Antonescu cu Renard, care a schimbat iarăşi unele fundaţii realizate de ing. Anghel Saligny, pentru a ridica cazinoul după cum fusese proiectat iniţial. Până în 1910, anul inaugurării, Cazinoul din Constanţa, prin solicitările suplimentare cerute de către membrii Consiliului Comunal, a suferit mai multe modificări, extinderi pe orizontală, cât şi pe verticală.
În urma celor două războaie, cazinoul a fost reparat și reamenajat de fiecare dată. “Într-o broşură, editată de Primăria Constanţa în 1935, cu titlul <<Un an de gospodărie comunală>>, sunt descrise realizările din anul bugetar anterior – printre care şi reparaţiile Cazinoului făcute cu ajutorul arhitectului Daniel Renard, chemat special pentru acestea. Renard avea în anul 1934 vârsta de 63 de ani”, mai spune arh. Radu Cornescu.
Odată cu instalarea regimului comunist Cazinoul din Constanța a fost transformat în sediul Casei de Cultură a Sindicatelor, iar pavilionul cu rol de restaurant din fața lui, realizat tot de arh. Daniel Renard în anul 1912 (actualul Acvariu), a fost folosit pe post de Muzeu Arheologic.
Deținuții politici au reamenajat cazinoul în perioada 1951 – 1952. Unul dintre aceștia a fost arhitectul Ion Cristodulo (1925 – 1991), care a condus lucrările de restaurare a cazinoului. Născut la București, în 1925, Cristodulo a studiat Artele Plastice, Arhitectura și Scenografia. În anii care au urmat, pe fondul războiului, apoi al instaurării bolșevismului, “s-a zbătut între nevoile și compromisurile supraviețuirii și visele de a-și afirma talentul”, după cum spune fiul său Apollon Cristodulo. “Pe acest fundal deosebit de complicat, avea să vină deznodământul cel mai nefericit cu putință, anume arestarea pentru uneltirea împotriva regimului”. Se pare că Cristodulo făcea parte din gruparea anticomunistă Vulturii Munților și avea legături cu Comitetul de Eliberare 13 – “Regele Mihai I”. Astfel, a ajuns în beciurile Securității din Calea Rahovei, în carcerele morții de la Fortul 13 Jilava, la Colonia Penitenciară Poarta Albă, unde a fost condamnat la muncă silnică. În 1951, alături de alți 99 de deținuți, Cristodulo a fost recrutat pentru restaurarea Cazinoului din Constanța, unde a coordonat “cu arma în coaste, echipele de meșteri-deținuți”.
Un an și două luni au muncit deținuții politici la restaurarea cazinoului. Cât despre cel care i-a coordonat, fiul său concluzionează: “Ion Cristodulo avea să-și asume locașul cazinoului din Constanța, până la sfârșitul vieții, ca fiind propriul Chateau d’If, dar nu generator de sete revanșardă, ci ca șansă de mântuire”.
După anul 1958, Cazinoul a devenit o unitate de alimentaţie publică, cu rol de restaurant, atât la parter, cât şi la etaj. Spre finalul regimului comunist, s-au făcut iar o serie de consolidări majore ale structurii, s-au refinisat fațadele, tâmplăria, ornamentaţia interioară, s-au realizat picturi murale, vitralii, plafoane false.
Istoria recentă a Cazinoului este legată de o serie de licitații anulate și proceduri interminabile. Vestea bună este că de pe 15 ianuarie 2020, au început lucrările de proiectare și de reamenajare, urmând să fie gata în iulie 2022. Noul Cazinou va găzdui evenimente artistice și culturale, simpozioane, dar și o expoziție permanentă despre istoria lui. “Cazinoul din Constanța va fi restaurat după proiectul original, cu detaliile arhitecturale din anul 1910. Se lucrează cu specialiști în componente artistice, cu oameni care înțeleg și știu după ce dau jos câteva straturi de zugrăveală cum au fost materialele originale la pereți, la plafoane, la pardoseli, ce se întâmplă cu tâmplăria. De-a lungul timpului s-au făcut o serie de modificări, iar elementele autentice au fost înlocuite cu unele moderne. Vrem să le aducem cât mai aproape de forma originală”, a declarat Decebal Făgădău fostul primar al Constanței în mandatul căruia au demarat lucrările de reabilitare.
