Din când în când, câte un mare partid dispare de pe scena politică românească și orice zbateri ar mai avea fidelii și ultimii săi susținători, niciodată partidul acela nu va mai trece de 1 %!
Aceasta a fost în anul 2000, soarta PNȚCD.
După ce și-a adjudecat triumfător alegerile din 1996, sub cupola Convenției Democratice, peste patru ani, partidul acesta va ieși definitiv din istorie, chiar dacă zvâcnelile sale comatoase mai rețineau pentru un minut sau două, atenția mass – media, la categoria „Curiozități din lume anonimă a politicii”.
În timp, s-a acreditat ideea că țărăniștii au fost extrem de incomozi pentru jocurile reale de putere.
Prima mișcare, a fost cea de virusare a partidului pentru că implozia este mult mai eficientă decât cea mai spectaculoasă explozie.
Și uite așa, partidul venerabilului Corneliu Coposu s-a umplut cu tot felul de inși, unii simpli oportuniști, alții veniți aici cu misie clară, pentru ca în patru ani, să nu mai rămână piatră pe piatră.
Perceput ca un corp străin de către forțele cripto – comuniste, această formațiune politică a fost pur și simplu neantizată.
Ca prin minune, celălalt partid istoric, PNL, s-a dovedit a fi mai viabil și a supraviețuit, ba chiar a ajuns, pentru a patra oară în perioada post – decembristă, la guvernare.
Iată însă că după 13 ani, un alt partid pare să urmeze nefericitul exemplu țărănist. Este vorba despre PDL, ieșit extrem de sleit după o guvernare anevoioasă în care niște nepricepuți au încercat să dreagă busuiocul crizei, tăbăcind spinarea sărăcimii române, operațiune care, în cele în urmă, o să-i aducă sfârșitul.
Degeaba clămpăne bietul Emi Boc că guvernul său a făcut ceea ce trebuia și că a salvat țara, nimeni nu-l mai ascultă și lumea își amintește doar de ineptele tăieri salariale, resimțite ca o formă perversă de sadism absolut.
Dar hai să nu mergem atât de departe și să ne rezumăm la o succintă analiză a organizației județene PDL Satu Mare, în anii fostei guvernări.
Venirea la conducerea județeană a lui Ioan Holdiș nu a adus nimic spectaculos în viața organzației sătmărene. Au mai fost minimalizați niște oameni, s-au mai dat afară, discret, alți incomozi dar toate acestea intră oarecum în schema funcțională a partidelor de pe la noi.
Dar brusc, s-a întâmplat, totuși, ceva: au început să fie discreditați chiar liderii partidului: Dumitru Godâncă, președintele organizației municipale a fost scufundat într-un scandal dubios care a curmat carierea sa politică. S-a dovedit apoi, în timpul guvernării USL!, că omul era nevinovat!
Pe același scenariu a fost mazilită și președinta organizației județene de femei, Mariana Popa, fost inspector general școlar, alături de Ioan Ulici de la Finanțe, iar în scandal a fost amestecat și numele președintelui Holdiș.
Tot așa, s-a dovedit că Mariana Popa fost nevinovată dar degeaba, că numele ei era deja târât în mocirlă.
A început apoi un furibund atac la adresa oamenilor de afaceri care susțineau partidul, demers dirijat, ca în plin stalinism, tocmai de liderii partidului.
Amenințați, șantajați, aceștia s-a îndepărtat înspăimântați de PDL, și acum recunosc cu mâna pe inimă, că regimul actual este mult mai blând cu ei, decât cel pe care l-au sprijinit financiar, înainte vreme!
Toate aceste fapte par extrem de ciudate dar scopul tuturor tracasărilor este destul de limpede: destructurarea unei forțe politice viabile.
Culmea este că operațiunea de îngenunchiere a PDL nu a fost dirijată de Opoziția de atunci, germenele răului se dezvolta chiar în sânul partidului și nici operația de extirpare a „sânului” nu a dat roadele scontate, pe motiv că „pacientul” a venit la medic, prea târziu.
Nu vreau să fac aici presupuneri fantasmagorice, ci doar constat funcționarea unui mecanism foarte periculos.
Ultimele alegeri din PDL au demonstrat fără tăgadă că distrugerea PDL era moșită de multă vreme. Laboranții cotroceni vor însă ca să recupereze ceva din ruinele pedeliste pentru a înălța o nouă zidire, căreia să-i pună o mască populistă mult mai atractivă.
Procentele pe care PDL le mai are în sondaje trebuie – nu-i așa? – ghidate atent înspre un partid nou nouț, care are în spate același bătrân păpușar.
Nu găsesc – deocamdată – niciun argument care să mă facă să cred că PDL va supraviețui tuturor acestor încercări. Dar dacă este valabil principiul: „eu te-am făcut, eu te omor!” atunci desigur, Traian Băsescu poate fi suspectat de infanticid.
Felician POP
