vineri, martie 29, 2024
AcasăEditorialEditorial: Rromii – o problemă fără soluție?

Editorial: Rromii – o problemă fără soluție?

Conform statisticilor, cea mai mare comunitate de rromi din Europa, trăiește în România. Este destul de greu de determinat cifra exactă a acestora, deoarece foarte mulți dintre ei refuză să-și recunoască identitatea, declarându-se români, iar în Transilvania chiar și maghiari.

Evaluările neoficiale vorbesc despre o populație situată unde între două și trei milioane de persoane.

Indiferent însă de numărul exact al rromilor, cu siguranță că în România problema socială cea mai presantă o reprezintă gestionarea situației populației de origină rromă.

În general, această minoritate trăiește în enclave situate la marginea localităților rurale sau în adevărate ghetouri aflate la periferiile orașelor.

Eforturile vizând emanciparea acestei etnii s-au lovit în permanență de un conservatorism aproape ermetic care face dificilă armonizarea comunităților de rromi în peisajul social general. Există tendința clară a păturii superioare a acestei minorități de abandonare a propriei identități. într-o lume în care alteritatea lor este valorizată negativ.

În aceste condiții, factorii care ar putea permite echilibrarea relațiilor dintre rromi și ceilalți, devin tot mai anemici, iar emanciparea la rromi a ajuns sinonimă cu abandonarea identității.

În lipsa unei scrieri proprii, a unei istorii care să le întărească într-un fel conștiința identitară, rromii au ajuns în secolul XXI o problemă socială stringentă care nu poate fi gestionată eficient de o țară săracă precum România.

Tendințele demografice demonstrează că populația rromă este de trei ori mai prolifică decât celelalte etnii, astfel că povara socială devine tot mai apăsătoare. În lipsa unei educații minimale, comunitățile de rromi cunosc dezvoltări anarhice care sporesc și mai mult gradul gneral de pauperizare.

Aproape toate programele guvernamentale vizând îmbunătățirea și modernizarea traiului de zi cu zi a rromilor s-au dovedit a fi ineficiente, iar timidele semne de inserție socială sunt sporadice și neesențiale.

Majoritatea populației active de origine rromă nu are o ocupație stabilă care să-i asigure un venit pentru a duce o viață decentă.

Ocupațiile lor tradiționale au tot mai puțină căutare în lumea de astăzi, astfel că și cei care au cunoștințe privind meșteșugurile tradiționale se văd puși în situația de a le abandona, complicând și mai mult tabloul lor social.

Ajutoarele sociale de care beneficiază această comunitate împovorează foarte mult bugetele locale precum și cel național, dar pentru ca acestea sunt destul de reduse pe cap de asistat, ele nu reușesc nici măcar să asigure un trai minimal civilizat.

În fața acestei situații, un număr însemnat de rromi au imigrat în țările occidentale unde se ocupă în principal cu activități ilegale, ori cel puțin aflate la limita infracționalității.

Dincolo de clișee și prejudecăți, România se confruntă cu o situație extrem de spinoasă. În lipsa unui program guvernamental articulat de inserție socială, măsurile aleatorii luate sunt doar simple paliative care nu pot nici măcar remedia situații endemice.

O întrebare pe care analiștii își pun tot mai des este aceea dacă rromii ar trebui tratați în mod special.

Avem de-a face aici cu o populație care trăiește pe aceste meleaguri de aproximativ șapte secole, din care peste 550 de ani a trăit în robie. Nici perioada care a urmat nu a fost favorabilă unei dezvoltări sincrone cu restul populației.

A neglija această problemă, nu face altceva decât să ducă la acutizarea ei,  la generarea unor conflicte rasiale care pot scăpa de sub control.

Una dintre soluții ar putea constitui educarea păturii superioare a acestei minorități care să devină apoi nucleul de lideri ai comunității. Cu siguranță că emanciparea rromilor ca fenomen real și efectiv trebuie să vină din interiorul acestei comunități și să fie generată de liderii ei autentici. S-a demonstrat că orice intruziune a factorilor exogeni în viața comunităților rrome nu este benefică pentru un progres normal al acestei etnii.

Identificarea resurselor umane din cadrul etniei care ar putea dinamiza un proces de adaptare și modernizare ar trebui să constituie una dintre prioritățile unei politici guvernamentale responsabile.

În contextul în care țara noastră este membră a Uniunii Europene, cu toate exigențele care derivă din această calitate, problema rromilor nu poate fi ignorată. Standardele minime europene sunt de neatins pentru marea majoritatea acestora, astfel că efortul pe care societatea românească trebuie să-l facă este sporit și de starea precară a condiție rromilor din România de la începutul acestuis secol.

O abordare realistă, fără clișeele inerente unei gândiri reziduale, ar putea să ducă în scurtă vreme la un progres real al vieții acestei comunități.

Robert LASZLO

- Advertisment -spot_img

Cele mai populare

Comentarii recente