De la începutul conflictului din Ucraina, în România au intrat peste 5 mil. de cetățeni ucraineni refugiați. E drept, mulți doar au tranzitat țara noastră, dar o bună parte din ei, au rămas aici. Satu Mare, este unul dintre județele de frontieră cu Ucraina, iar punctul de trecere de la Halmeu se află la nici 35 de km de reședința de județ. Și în Satu Mare trăiesc mulți refugiați, care așteaptă cu sufletul la gură, deznodământul favorabil al conflictului ruso-ucrainean, pentru a se putea întoarce acasă.
Cu bomba în casă
Până în urmă cu jumătate de an, familia Pervușin trăia în orășelul minier, Lisiciansk din regiunea Luhansk, zonă grav afectată de conflict. Familia compusă din patru copii: băieții, gemenii Artem și Maxim, în vârstă de 15 ani și Iehor, de patru ani și o fetiță, Olexandra, de opt ani. Mama lor, Hanna Pervușin, absolventă a Institutului de inginerie pedagogică, s-a stabilit în urmă cu patru luni, la Satu Mare, cu toată familia. Casa lor din Lisiceansk a fost distrusă de două rachete, iar familia s-a refugiat inițial, tot în Ucraina, în orașul Vinnița, unde au stat un an, după care s-au refugiat în orașul nostru.
Gemenii și pictura
În organizarea Uniunii Ucrainenilor din România, filiala Satu Mare și a Muzeului Județean, Secția de Artă, în lunile iulie și august din acest an, în curtea Muzeului de Artă, este organizată o tabără de creație artistică, unde copiii ucraineni au prilejul să se întâlnească cu cei sătmăreni și să picteze împreună. Dintre micii artiști, i-am remarcat pe adolescenții Artem și Maxim Pervușin, care pictează icoane pe sticlă și fac grafică. Cu toate că nu au o pregătire în domeniu, băieții dau dovadă de un surprinzător talent, iar lucrările ieșite din mâinile lor, sunt admirate de toată lumea. Mama lor ne spune că băieții au moștenit talentul de la bunicul lor, care a fost un pictor cunoscut.
Satu Mare e un oraș frumos!
Cu toate că traiul este foarte greu aici, totuși, copiii familiei Pervușin, s-au adaptat foarte bine, iar tabăra organizată aici este pur și simplu pentru, o gură de oxigen. Gemenii spun că le place mult orașul Satu Mare, în special arhitectura lui veche care reprezintă mai multe stiluri arhitecturale. Ei pictează din pasiune, acasă au practicat sporturile: fotbal, baschet, karate și visează amândoi la o carieră sportivă. Ei fac plimbări în natură și încearcă astfel, să uite grozăviile prin care au trecut. Chiar dacă orășelul lor natal, Lisiceansk, este unul minier, cu o arhitectură de tip comunist, betoane multe și spații verzi puține, băieții spun că le este foarte dor de casă și că de abia așteaptă să se întoarcă pentru a reclădi împreună cu părinții, casa distrusă de invadatorii ruși.
Departe de casă…
Orașul Pervușinilor este la mii de kilometri de Satu Mare. Sfârșitul războiului este și el, poate, la fel de îndepărtat. Familia cu patru copii se descurcă greu. Din motive birocratice, ajutoarele întârzie, dar ei au învățat în ultima perioadă să se mulțumească, doar cu ce au. Iar icoanele pe care băieții le pictează pe sticlă, senine și pline de căldură, reprezintă un mesaj al speranței, că într-o bună zi, viața lor se va întoarce în matca ei firească și acolo, acasă, va fi din nou liniște și pace, iar ei vor putea trăi cu toții, sub cerul limpede și liber al țării lor.
Adrian LUPESCU
