Franța și Germania au anunțat ieri că susțin proiectul „Europei cu două viteze”, în vreme ce România crede că o astfel de formulă va conduce la dezintegrarea proiectului comun european.
Principiul „Europei cercurilor concentrice“ prinde contur, după ce ieri Franța și Germania au anunțat că susțin proiectul anunțat miercuri de președintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker, a cărui linie de forță este împărțirea Europei în „zone” diferite de integrare – celebrul concept al „Europei cu două viteze”. România va fi pe o orbită marginală, dacă proiectul devine funcțional, scriu cei de la Ziarul Financiar.
„Proiectul unei Europe cu două viteze este deosebit de frustrant. Realizarea lui ar da senzația că am fost mințiți tot timpul. Spun asta pentru că ideea aderării României a avut drept fundament să importăm instituțiile europene. Ne-am dorit nu portofelul european, ci instituții ca în Vest, spitale ca în Vest, ne-am dorit să ne simțim cetățeni europeni. Când am fost primiți în Uniune, ei știau la ce nivel suntem.
Ni s-au fixat obiective de etapă – între care realizarea unor privatizări, ca să dau un singur exemplu. Nu că privatizările nu sunt bune. Dar unele s-au făcut sub presiune, neținându-se cont de condițiile de piață, pentru a ne încadra în obiectivele de etapă. Au fost situații în care, în transformarea economiei noastre, ei și companiile lor au fost avantajați. Dar noi am mers înainte ca să «ne încadrăm» în obiectivele de etapă. Ca acum ei să vină să spună: e doar vina voastă că nu aveți instituții europene, că nu sunteți aliniați, prin urmare rămâneți la periferie! Ar fi extrem de frustrant”, comentează Florin Pogonaru, președintele Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) și președinte al Coaliției pentru Dezvoltarea României. Economistul Dragoș Cabat comentează, la rândul său: „Noi ne-am dorit și ne dorim să fim în grupul întâi, al acestei Europe noi, dar nici nu avem moneda euro, nici geografia nu ne ajută de data asta. Vom rămâne în grupul al doilea, cu toate consecințele ce rezultă de aici. Când Uniunea era «împreună», oricât de mic erai erai băgat în seamă”, comentează economistul Dragoș Cabat.
