Acasă Religie „Nouă, creștinilor, nu Covid-19 ne-a schimbat viața, ci întâlnirea cu Hristos”

„Nouă, creștinilor, nu Covid-19 ne-a schimbat viața, ci întâlnirea cu Hristos”

Da, suntem martorii unei molime care stăpânește pământul și care ne însingurează dar, lăsându-ne copleșiți de gravitatea acestei întâmplări, pare că am uitat lupta cea mare pe care noi, creștinii, suntem chemați să o purtăm: lupta cu necredința noastră și cu puținătatea creștinismului din noi.

A trăi după poruncile și după puterea lui Hristos este aproape cu neputință. Traiul acesta după cuvintele simple ale Mântuitorului ni se pare de neatins chiar și pentru noi, clericii, cei care închinăm viețuirea noastră lui Dumnezeu. Este complicat să trăiești tragedia întregii umanități, care într-un final, în istoria lui Iisus, culminează cu Moartea și cu Învierea Lui. E copleșitoare prezența în istorie a acestui Om-Dumnezeu, Iisus Hristos, care de bunăvoie a luat patimile și păcatele întregii umanități, a urcat dealul Golgotei și s-a lăsat răstignit chiar de cei pe care i-a eliberat, fără să se împotrivească, fără să disprețuiască, fără să se îndreptățească.

Într-o smerenie și într-o tăcere aproape absolută, primește să trăiască ceea ce oamenii i-au dăruit lui Dumnezeu coborât pe pământ: moartea. Îi spun acestui frate că, lăsându-ne copleșiți de această pandemie, am uitat că lupta noastră de zi cu zi se dă cu păcatele noastre și cu ființa întunecată, îngăduită de Dumnezeu ca să „ajute” la mântuirea noastră.

Îmi amintesc de Părintele meu duhovnicesc, Părintele Sofian, și mă gândesc tare mult la relația pe care Dumnezeu mi-a dăruit-o cu El. Prin ceastă fantastică întâlnire cu Părintele meu, Domnul m-a făcut părtaș și mi-a dat să gust din experiența duhovnicească a acestui mare Părinte Sfânt al Ortodoxiei urbane bucureștene. Cea mai mare și profundă experiență pe care am trăit-o alături de Părintele Sofian a fost aceea a Cuvântului. Cele mai frumoase și mai pline de har stări pe care le-am trăit – nu datorită vredniciei mele, ci datorită ascultării mele față de Părintele meu și datorită prezenței sale – m-au făcut să trăiesc experiențe minunate, pe care acum le recunosc în scrierile Sfinților Părinți.

Momentele respective erau atât de profunde și de înmiresmate încât, poate dacă viața mea s-ar fi oprit în acele clipe, n-ar fi fost o mare tragedie datorită stării de har pe care o trăiam alături de Părintele meu. Repet, nu datorită vreunei vrednicii, ci poate datorită profundei ascultări pe care o aveam față de duhovnicul meu.

Desigur, niciodată nu l-am întrebat pe Părintele ce mașină să-mi cumpăr, ce casă sau serviciu, ci mereu l-am întrebat despre lucrarea mea duhovnicească. Dacă grija cea duhovnicească era pe primul loc, restul lucrurilor se adăugau, veneau de la sine. Niciodată nu m-am împotrivit cuvântului său, niciodată nu am purtat dialoguri contradictorii sau supărătoare cu Părintele, pentru că nu făceam politică, nu ceream îndrumare financiară, nu discutam despre organizații masonice sau oculte care conduc lumea, ci singura preocupare a mea era să primesc Cuvânt duhovnicesc pentru sufletul meu, pentru îndreptarea mea, nu pentru îndreptarea lumii.

Aceste stări de har îmi sunt și acum ancoră puternică ce mă ajută să nu mă tulbur, să nu îmi pierd credința, nădejdea, pacea și rânduiala vieții, tocmai datorită puterii Cuvântului pe care ascultarea față de Părintele meu duhovnicesc a împlinit-o. Spunea un Părinte tare drag mie o vorbă tare frumoasă: „Pe unii oameni îi trimite Dumnezeu la biserică, alții merg de bunăvoie când îi doare sufletul, când au o căutare, iar pe alții îi trimite dracu’ să învrăjbească și să tulbure”.

Dacă, alergând prin viață, căutând adevăruri, liniști și limanuri unde să te odihnești, ai găsit un duhovnic, un loc, o biserică, o parohie unde lucrurile pare că merg, iar ție ți se pare că totul e o minciună, poate n-ar fi rău să te duci mai departe și să-ți faci tu, după mintea ta mândră, o parohie, o comunitate, în care tu și numai tu să deții adevărul și toți să trăiască după adevărul tău. N-ar fi mai bine, decât să vii să distrugi tot ceea ce funcționează de atâția și-atâția ani?

Îi spun fratelui imaginar – eu, tu – că orice iscodeală, orice dorință de dialog închipuit prietenesc, aduce după sine o ruptură, o retragere a Duhului și o sfărâmare a vieții spirituale. Va rămâne doar o discuție „prietenească” plină de tupeu, de încordare, de mofturi și de penibil omenesc și ne vom transforma dintr-o comunitate centrată pe dobândirea Duhului Sfânt, într-un club de moftangii. Nouă, creștinilor, nu covidul ne-a schimbat viața, ci întâlnirea cu Hristos, pe care fiecare am experimentat-o la un moment dat, într-un fel sau altul, nu uitați asta!

Cred că nici nu ar trebui să facem atâta tam-tam pe temele acestea actuale. Oameni buni, preocuparea noastră principală ar trebui să fie lupta cu păcatele noastre, nu cu lumea. Întrebați-vă mereu, atunci când întâmpinați o problemă pe care o vedeți ca fiind o incongruență între Biserică și lume: „Cum aduc eu un prejudiciu credinței mele făcând lucrul acesta? Cum mă lepăd eu de Hristos dacă mă vaccinez, dacă apelez la știință?”

„Părintele cutare a spus”… Acești Părinți au vorbit atât de metaforic, încât este foarte greu, o îndrăzneală chiar, să descifrezi și să aplici exact, punctual, tot ceea ce au spus. Ceea ce știm, însă, că au vrut Sfinții Părinți să transmită prin stilul acesta prorocesc care există de când Biserica este: „Pregătiți-vă sufletul! Privegheați că s-a apropiat!”. Nu cred, însă, că în sensul: „Scoateți topoarele, săbiile, ieșiți în stradă și ucideți-vă între voi!”.

Dragul meu frate, dacă sufletul tău s-a tulburat, dacă viața ta s-a dezechilibrat, dacă mintea ta nu mai înțelege nimic din ceea ce ai trăit, din ceea ce ai experimentat, din ceea ce te-a ancorat până acum, urmează vorba aceea: „Nu ești copac! Mută-te!”.

De nu te mai regăsești, de nu mai vezi lucrurile în rânduială în Biserică, de nu-ți mai place preotul, parohia, ci vezi tu, după mintea ta, lucrurile mai adevărat și mai profund decât ceilalți, dacă știi tu să tâlcuiești Apocalipsa, Cuvintele Sfinților Părinți, nu mai aștepta, mută-te!

Dumnezeu să ne binecuvânteze și să ne ocrotească, și să aducă pacea și liniștea peste sufletele noastre înnegurate! Acum e timpul, dragii mei, să aplicăm tot ce am învățat până acum în Biserică. Altfel, nu vom face altceva decât să ne învrăjbim și să purtăm nesfărșite războaie cu lumea, închipuite de mintea noastră, îndepărtându-ne de Cale și pierzând Ținta noastră care este Hristos!-Pr. Visarion Alexa-

- Advertisment -

Cele mai populare

Prefectul Radu Bud, despre ”Varianta de ocolire Satu Mare”

Prefectul Radu Bud a avut o întrevedere, la finalul săptămânii trecute, la sediul Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), cu...

Fumatul îți distruge stomacul și ficatul!

Fumatul îți distruge stomacul și ficatul. Nu doar plămânii au de suferit din cauza fumatului. După cum am văzut, fumatul poate avea efecte...

Prin fapte să ne mărturisim iubirea către Domnul!

Unge pe Domnul Cel nevăzut cu rugăciunea iubitoare a minții și a inimii, iar pentru Cel văzut fă tot ce-ți stă în putință...

Semnificaţia mărţişorului

Obiceiul martisorului, simbol ancestral al unui vechi scenariu de innoire a timpului in pragul primaverii, este legat, conform traditiei, de momentul mortii...

Comentarii recente