Acasă sus Planificarea fiscala: masura de reducere a impozitelor sau de evitare a platii...

Planificarea fiscala: masura de reducere a impozitelor sau de evitare a platii acestora?

Planificarea fiscala este o practica legala, pe care firmele o pot folosi cu scopul de a-si reduce impozitele si taxele. Mai exact, ele pot alege solutia favorabila oferita de legislatia fiscala, cu conditia de a se incadra in limita legii. Tocmai de aceea, atunci cand apeleaza la o astfel de metoda firmele trebuie sa fie atente la caracteristicile operatiunilor pe care le desfasoara, pentru ca pragul dintre planificare fiscala si evitarea platii impozitelor si taxelor este foarte fin. Astfel, pentru a nu intra in conflict cu ANAF, societatile pot tine cont de cateva lucruri. 

Planificarea fiscala reprezinta ansamblul de masuri/strategii fiscale menite 
sa reduca sarcina fiscala viitoare a unei societati  sau a unui grup de societati, in conditiile legii, a declarat pentru AvocatNet.ro   Mihaela Popescu, managing director, Schoenherr Tax.

Aceasta a adaugat ca planificarea fiscala este o practica legala  si se foloseste cel mai adesea in contextul alocarii profiturilor unui grup de societati intre jurisdictii sau al structurilor de tip holding care permit un transfer eficient al cash flow-urilor/resurselor financiare (de tipul dividendelor, finantarii prin imprumut, castigurilor de capital din vanzare/lichidare societati) intre diversele societati din grup.

„Desigur, pentru a ramane in zona permisa a planificarii fiscale, este important ca operatiunile intreprinse sa aibasubstanta economica , sa nu fie pur formale, iar fiecare societate sa indeplineasca in mod real rolul pe care si-l asuma contractual. In masura in care substanta economica lipseste sau nu este suficienta , ne indepartam de zona permisa a planificarii fiscale si ajungem in zona de practici fiscale abuzive  de tipul <<tax avoidance>> (evitarea impozitelor si taxelor) sau chiar de tipul evaziunii fiscale ” , a atentionat Mihaela Popescu.

La randul ei, Ana Petrescu, Manager Deloitte Romania,  ne-a precizat ca planificarea fiscala este o componenta a planificarii financiare a unei societati.

„Intrucat impozitele datorate de o societate pot reprezenta o componenta semnificativa a cheltuielilor totale ale societatii, este natural ca planificarea fiscala sa aiba un rol important. Tocmai de aceea, am mentionat in repetate randuri ca este esential pentru o tara sa asigure stabilitate si transparenta in zona fiscala, permitand contribuabililor sa realizeze o astfel de planificare fiscala. Un pas esential in a atrage noi investitii, fie de la contribuabili existenti, fie de la nerezidenti este asigurarea acestei stabilitati fiscale” , a mentionat aceasta.

Pentru IMM-uri, posibilitatile de planificare fiscala sunt limitate, dar nu inexistente

Din punctul de vedere al Mihaelei Popescu, managing director, Schoenherr Tax, planificarea fiscala este un proces amplu de eficientizare fiscala care influenteaza/determina modul in care o societate opereaza si care genereaza beneficii fiscale pe termen lung. 

Printre exemplele de planificare fiscala se numara crearea unei structuri eficiente de holding, externalizarea unor functii operationale (management, administrare drepturi de proprietate intelectuala, logistica) si centralizarea lor la nivel de grup intr-o jurisdictie cu un regim fiscal favorabil, a explicat specialistul.

Avand in vedere aceste exemple, planificarea fiscala se preteaza cel mai bine, considera Mihaela Popescu, in cazul afacerilor multinationale. Totusi, acest proces poate fi utilizat si de intreprinderile mici si mijlocii , chiar daca intr-o anumita masura. Mai exact, in contextul IMM-urilor  care desfasoara activitate  doar in Romania, posibilitatile de planificare fiscala sunt mai limitate, dar nu  inexistente, a punctat reprezentantul Schoenherr Tax.

Aceasta a explicat ca este necesara o analiza de la caz la caz pentru a vedea in ce masura circumstantele particulare ale unei afaceri pot justifica o strategie de planificare fiscala.

„Totodata, IMM-urile pot eficientiza costurile fiscale daca aleg regimul fiscal cel mai favorabil in situatii cand sunt mai multe variante de structurare a tranzactiilor, sau in situatii cand legea prevede un tratament fiscal alternativ, in anumite conditii. De exemplu, achizitia unei bun in leasing financiar versus operational, vanzarea bunurilor imobile in regim de scutire TVA sau cu TVA, microintreprindere versus platitor de impozit pe profit prin capitalizarea societatii la infiintare, etc” , a explicat Mihaela Popescu.

De asemenea, Ana Petrescu, Manager Deloitte, este de parere ca IMM-urile pot folosi planificarea in aceleasi situatii ca orice alt contribuabil, iar in acest sens exemplele de mai jos le pot fi cu siguranta aplicabile.

Astfel, sursa citata a adaugat ca planificarea fiscala cuprinde modalitatea de finantare a unei investitii, prin acordarea de imprumuturi sau printr-o injectie de capital, stabilirea metodelor de amortizare fiscala a activelor amortizabile fiscal (liniar/degresiv/accelerat), optarea intre sistemul platilor anticipate a impozitului pe profit si cel pe baza calculelor efective de impozit, etc.

„Un exemplu mai concret ar fi cel al unui actionar care infiinteaza o societate in Romania pe care trebuie sa o finanteze, iar acordarea unor imprumuturi este in general avuta in vedere in cadrul planificarii fiscale. Avand in vedere ca in primii ani de activitate, majoritatea societatilor inregistreaza pierderi contabile si fiscale, fiind in faza de investitie, este foarte probabil ca si gradul de indatorare al societatii sa fie negativ sau mai mic decat 3. In aceste conditii, cheltuielile cu dobanzile si pierderile din diferente de curs valutar (daca este cazul) sunt considerate nedeductibile, cu posibilitatea deducerii lor viitoare in anumite conditii. Important este ca legislatia permite ca reportarea lor sa se faca nelimitat. In acelasi timp, pierderile fiscale pe care societatea le inregistreaza pot fi reportate maxim 7 ani. Prin urmare, o societate poate planifica indeplinirea gradului sau de indatorare in perioada in care estimeaza ca va inregistra un profit fiscal, beneficiind astfel de deducerea cheltuielilor reportate cu dobanzi si pierderi din diferente de curs valutar” , a detaliat reprezentantul Deloitte.

De la planificare fiscala legitima la planificare fiscala agresiva

Specialistii contactati de AvocatNet.ro  sustin ca scopul planificarii fiscale este reducerea impozitelor si taxelor in conditii legale, cu respectarea legii fiscale, precum si acela de a permite actionarilor si managementului sa cunoasca impactul fiscal viitor asupra societatii.

Totodata, principalul obiectiv al planificarii fiscale internationale intr-o firma multinationala este reducerea ratei efective de impozitare (ETR), prin exploatarea diferentelor dintre sistemele fiscale ale diferitelor tari in care multinationalele opereaza, in special prin utilizarea prevederilor favorabile ale tratatelor de evitare a dublei impuneri, a precizat pentru AvocatNet.ro   Nadia Oanea, Senior Manager, Head of Tax, in cadrul Baker Tilly Klitou .

De-a lungul timpului, insa, practicile de planificare fiscala au devenit din ce in ce mai sofisticate, s-au dezvoltat la nivel international si au avut ca rezultat mutarea profiturilor in state cu jurisdictie favorabila, astfel a aparut un nou concept si anume planificarea fiscala agresiva .

„Atunci cand, pentru reducerea sarcinii fiscale, se utilizeaza aranjamente legale care difera de substanta economica a tranzactiilor, cand se obtin avantaje fiscale pentru tranzactii care nu au fost avute in vedere la elaborarea legii, se poate vorbi de tranzactii artificiale , de practici care nu mai pot fi acceptabile. Astfel, se vorbeste despreplanificare fiscala agresiva , constand in a exploata detaliile tehnice ale unui sistem fiscal sau neconcordantele dintre doua sau mai multe sisteme fiscale in scopul reducerii obligatiilor fiscale . Vorbim aici de deduceri duble (aceeasi pierdere dedusa si in tara sursa si in tara de rezidenta) sau de dubla neimpozitare (venituri netaxate nici in statul sursa, nici in statul de rezidenta)” , ne-a spus Nadia Oanea.

Este important ca firmele sa inteleaga ce poate face diferenta dintre planificare fiscal legitima (modalitati legitime de optimizare a sarcinii fiscale) si planificare fiscala agresiva, a atentionat sursa citata.

Cristina Saulescu, Senior Tax Consultant, PKF Finconta , a declarat recent in cadrul unei conferinte de specialitate ca planificarea fiscala in intelesul optimizarii fiscale  este tehnica prin care contribuabilul procedeaza la alegerea unei solutii favorabile oferita de legislatia fiscala care ii este sau poate fi aplicabila, un fapt permis, situat in limita licitului/legii, chiar daca uneori tinde spre limita legalitatii. In schimb, planificarea fiscala agresiva  consta in a profita de detaliile tehnice ale unui sistem fiscal sau de neconcordantele dintre doua sau mai multe sisteme fiscale pentru a reduce obligatiile fiscale, rezultand o deducere dubla sau o dubla impozitare.

„Din punctul de vedere al autoritatilor, planificarea fiscala agresiva erodeaza bazele de impozitare si implicit majoreaza nivelul taxelor, afecteaza functionarea pietei interne cu consecinte asupra concurentei, in special intre firmele mici si mijlocii si distorsioneaza echitatea sistemelor fiscale in raport cu contribuabilii” , a mai spus Cristina Saulescu.

Cum justificati in fata Fiscului reducerea impozitelor?

La un control al ANAF, firmele trebuie sa demonstreze anumite aspecte ale operatiunilor desfasurate, astfel incat organele fiscale sa nu interpreteze ca acestea au dorit de fapt sa evite plata taxelor si a impozitelor, sustin specialistii. Totusi, solutiile difera de la caz la caz.

Planificarea fiscala este un drept legitim al oricarui contribuabil, atata timp cat acestia nu abuzeaza si nu fraudeaza legea fiscala, a punctat Mihaela Popescu, managing director, Schoenherr Tax.

„Fiecare caz in parte trebuie analizat in concret pentru a identifica care sunt mijloacele prin care se poate sustine o operatiune/tranzactie in fata autoritatilor fiscale. Solutii universal valabile nu  exista, dar este esential sa se poata demonstra ca fiecare operatiune/tranzactie are un scop comercial  si ca partile implicate au din punct de vedere economic capacitatea de a-si exercita in mod real rolul pe care si-l asuma in contracte. De exemplu, daca se foloseste o societate de tip holding, nu este suficient ca acea societate sa existe din punct de vedere juridic, ci trebuie sa poate demonstra ca are resursele (capital/sediu social/resurse umane) necesare pentru a desfasura in concret activitatile pentru care a fost infiintata” , ne-a explicat Mihaela Popescu.

De asemenea, Ana Petrescu, Manager Deloitte, sustine ca planificarea fiscala porneste de la prevederile legislatiei fiscale in vigoare.

„In situatia in care interpretarea organelor fiscale in cadrul unui control ar fi diferita, o societate trebuie sa fie capabila sa justifice existenta unei substante economice  (rationamentul si scopul economic si comercial din spatele tranzactiei desfasurate). Modalitatea de a demonstra acest lucru depinde de la caz la caz” , a subliniat aceasta.

In ceea ce priveste riscurile pe care le presupune planificarea fiscala agresiva, Nadia Oanea ne-a declarat ca firmele trebuie sa ia in calcul costurile acesteia, respectiv investigatia din partea autoritatilor, un eventual litigiu, costurile emotionale, imaginea publica si impactul asupra perceptiei publice etc.

„Astfel, trebuie avut in vedere de toate entitatile implicate sa desfasoara activitati economice, ca strategiile de planificare fiscala sa nu violeaze regulile de anti-treaty shopping si sa respecte regulile de preturi de transfer din tara firmei mama si din tarile subsidiarelor” , ne-a mai spus reprezentantul Baker Tilly Klitou.

La randul sau, Cristina Saulescu, Senior Tax Consultant, PKF Finconta, a mentionat ca exista cateva recomandari de care firmele ar trebui sa tina cont pentru a evita incadrarea politicii companiei ca fiind planificare fiscala agresiva.

Aceasta a explicat recent in cadrul unei conferinte de profil ca firmele ar trebui sa revizuiasca contractele, in special cele intragrup, sa se asigure ca practicile comerciale sunt rezonabile (comparabile cu cele ale celorlalti jucatori din piata), ca sunt inserate in contracte clauze clare care sa nu lase loc unor duble interpretari, sa elimine tranzactiile circulare, sa elimine tranzactiile care se anuleaza reciproc sau isi compenseaza efectele si sa se asigure ca remuneratia reflecta functiile indeplinite, riscurile asumate si activele utilizate.

2 COMENTARII

Comments are closed.

- Advertisment -

Cele mai populare

Medicii infectați,fug din spital

Trei cadre medicale infectate cu coronavirus, internate la secția de boli infecțioase a Spitalului Județean din Târgu Jiu, au fugit din unitatea...

USR PLUS sfidează ceremonia de investire

În ultimele zile s-a întâmplat un fenomen ciudat. În mai multe zone ale țării, în număr mare și în unele cazuri în...

Noul Model Tesla trimis către Europa

Tesla Motors a trimis un prim transport către Europa de la fabrica din Shanghai care produce din 2019. Mașinile au fost trimise...

Medicina-forță morală dominantă în controlul societăților

Fostul președinte al Colegiului Medicilor din România, Vasile Astărăstoae, ridică probleme etice importante legate de medicină și actuala pandemie într-un comentariu publicat pe blogul...

Comentarii recente