Preot dr. Cristian Boloș
Prin creație, Dumnezeu l-a împodobit pe om cu imensa putere de a raționa, de a alege, de a discerne. Astfel, el are posibilitatea de a iniția relații și de a le menține, stabilind un criteriu în baza căruia cunoaște în cine poate avea încredere. Omul gândește rațional și, prin prisma acestei acțiuni complexe, se aseamănă cu Dumnezeu.
Atotputernicul Dumnezeu nu poate fi cunoscut în ființa Sa, care este inaccesibilă omului. Putem spune că noi Îl cunoaștem pe Dumnezeu și Îl urmăm prin modul în care El Se manifestă în lume. Realitatea ne arată că Dumnezeu este totodată bun și bunătatea absolută, că este iertător și iertarea desăvârșită, că este iubitor și iubirea supremă etc. Noi Îl imităm, fiind, la rândul nostru, buni, iertători, iubitori ș.a.m.d. Ființa/natura dumnezeiască este unică și, în același timp, ea există întreagă în fiecare persoană (ipostas) a Sfintei Treimi. Sfântul Vasile cel Mare afirmă că este un singur Dumnezeu (în ființă), dar întreit în persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt; ființa arată ceea ce este comun, iar persoanele desemnează ceea ce este particular. Prin numirea de om se arată ființa comună: “cei care sunt între ei de aceeași ființă, sunt specificați prin aceeași definiție a substanței”, iar “ceea ce-i specificat într-un chip propriu e arătat prin cuvântul ipostas”, spune Sfântul Vasile.
Omul este o ființă cugetătoare, dar asemănarea cu divinitatea nu se întemeiază doar pe “a gândi”. A fi “asemenea cu cineva” înseamnă a gândi, a simți, a vorbi și a acționa la fel. Asemănarea cu Dumnezeu presupune o gândire pozitivă, o simțire pătrunsă de iubire, o vorbă ziditoare (constructivă) și o faptă bazată pe credință și libertate. Aceste însușiri transformă “individul” în “persoană”.
Omul își făurește o percepție despre Dumnezeu în funcție de vârstă, mentalitate, educație și de ceea ce are nevoie de la El. Copilul vede în Dumnezeu un Om, Care îi poate împlini orice dorință. Elevul și studentul văd în Dumnezeu Înțepciunea, de care au nevoie pentru a reuși la examenele grele ale școlii și ale vieții. Tânărul vede în Dumnezeu un Cupidon, Care îi poate scoate în cale perechea potrivită în vederea întemeierii unei familii binecuvântate. Bolnavul vede în Dumnezeu un Doctor, Care îl poate vindeca. Șomerul vede în Dumnezeu pe Cineva Care lucrează în permanență și Care îi poate găsi și lui un loc de muncă potrivit. Tinerii soți văd în Dumnezeu pe Dăruitorul vieții, Care îi poate binecuvânta cu prunci sănătoși. Părinții văd în Dumnezeu un Dascăl, Care le poate călăuzi copiii pe calea cea bună. Soții înșelați văd în Dumnezeu Ocrotitorul familiei și pe Cel Care le poate întoarce soții acasă, cu dragoste, reîntregindu-se familiile, bine știind că nimeni nu poate clădi fericire pe nefericirea altora. Cei păgubiți văd în Dumnezeu Dreptatea absolută și pe Cel de Care nimeni nu se poate ascunde și Care poate restitui, într-un fel sau altul, paguba produsă. Cei din închisoare văd în Dumnezeu un Izbăvitor, Care le poate reda libertatea pierdută prin păcat. Muribundul vede în Dumnezeu Lumina spre Care se îndreaptă în veșnicie. Dreptul vede în Dumnezeu un Pedagog Care îl ajută să se mențină în dreptate. Păcătosul vede în Dumnezeu Salvarea din marea învolburată a păcatelor. Cei dornici de răzbunare văd în Dumnezeu o unealtă prin care unele persoane pot fi pedepsite. Cei invidioși văd în Dumnezeu un instrument prin care cei invidiați pot fi aruncați în dizgrație. Cei însetați de avere văd în Dumnezeu o putere prin care se pot îmbogăți rapid.
Privind aceste exemple, ne dăm seama că fiecare om are în minte o imagine a lui Dumnezeu, ajungând chiar să deformeze această percepție. Însă, zic eu, există și un aspect pozitiv în contextul acestei deformări: indiferent cum Îl privesc oamenii pe Dumnezeu, ei sunt convinși de existența, prezenta și lucrarea Lui, fiind convinși că le poate împlini o dorință sau alta. Dintre aspectele negative aș enumera: 1.omul uită de Dumnezeu și se reîntoarce la El doar când are nevoie de ceva anume, ce nu poate dobândi în mod personal sau prin relațiile pe care le are în societate; 2.omul crede că Dumnezeu îl poate ajuta să-și canalizeze energiile sale negative asupra altor semeni, pedepsindu-i în mod exemplar; 3.omul are impresia că Dumnezeu este un magician, care îi va împlini pe loc orice dorință năstrușnică, fără a pune în balanță credința pe care o posedă; 4.omul crede în Dumnezeu doar pentru că se teme de pedeapsă, doar pentru a nu “păți” ceva, doar pentru a nu pierde ceva sau pe cineva drag; 5.omul se încrede în Dumnezeu în mod egoist, dorind totul pentru sine; 6.omul vede în Dumnezeu un partener de afaceri sau un procurator al norocului; 7.omul crede că Dumnezeu doarme și că trebuie să păcătuiască pentru a-L trezi și a interveni în lume.
Dumnezeu este același pentru toți. El ne iubește pe toți, înzestrându-ne cu talanți (daruri), pe care avem datoria de a-i valorifica prin muncă cinstită. Dumnezeu dorește mântuirea tuturor, considerându-ne pe toți nu doar prietenii Lui, ci fiii Săi. Pentru ca noi să confirmăm această dublă calitate (de prieteni și fii) e nevoie de o ținută verticală în tot ceea ce gândim, simțim, vorbim și facem. Îi putem cere lui Dumnezeu orice, iar El, în baza credinței noastre, ne ajută. Să nu uităm să-I fim recunoscători. Progresul nostru (personal și colectiv) este în funcție de credința pe care o experiem și o manifestăm în lume, în funcție de modul în care ne raportăm la Dumnezeu și oameni. Dacă înțelegem cu adevărat că Dumnezeu este “Iubire”, dacă înțelegem cu adevărat ce înseamnă “Iubirea”, dacă înțelegem cu adevărat ce importanță colosală are menținerea “Iubirii/iubirii”, atunci vom înțelege în profunzime rolul lui Dumnezeu în viața noastră.
Părintele Arsenie Boca, un fin psiholog și cunoscător al firii umane schimbătoare, al gândurilor, simțirilor, trăirilor, vorbelor, faptelor, atitudinilor, caracterelor, temperamentelor oamenilor, un excelent pătrunzător în sufletul, inima și mintea omului, în ceea ce privește autentica înțelegere a lui Dumnezeu în Treime și a lucrării Sale în creație, exclamă cu amărăciune: “Cred că cea mai deformată ființă în capul oamenilor este Dumnezeu”.
Dumnezeu este IUBIRE, LIBERTATE și RESPONSABILITATE.
