vineri, mai 24, 2024
AcasăReligieSpiritualitate - Iubirea necondiționată

Spiritualitate – Iubirea necondiționată

Iubirea necondiționată înseamnă a dărui iubire din inimă fără a aștepta nimic în schimb. Este o cale aparent dificilă pentru fericire, însă cei care o aleg ajung să cunoască fericirea. Pentru că cel ce oferă iubirea necondiționată este capabil și să primească iubire necondiționat. Este un flux care odată ce este pornit nu mai poate fi oprit, alimentând izvorul fericirii adevărate. Pentru a iubi necondiționat, trebuie să căutăm în interiorul nostru cheia spre acest mecanism complex fără de care lumea nu ar putea exista. Este iubire fără atașamente, fără așteptări, fără judecăți. Sub toate formele ei, iubirea dă naștere unor senzații și trăiri umane neexperimentate prin intermediul altor sentimente pe care ființa umană în ansamblul și complexitatea ei le poate experimenta. Pentru că oamenii sunt făcuți din iubire și pentru că fără iubire și fără sentimentul de apartenență aceștia se simt goi și lipsiți de țeluri în viață, iubirea care nu impune condiții este singura formă de manifestare deplină a acestui sentiment. Iubirea necondiționată este un act mental și spiritual, este o stare de a fi, neavând neapărat implicare emoțională, depășind nivelul acesteia.
Oamenii uită adesea să dăruiască necondiționat iubire, amețiți fiind de stresul cotidian, de principiile și de lumea mereu în schimbare și de alterarea relațiilor umane prin prisma dificultăților sociale de orice natură. Pentru ca acest sentiment să nu își piardă strălucirea și noblețea, este important să căutăm în interiorul nostru dorința de a iubi și de a dărui fără a aștepta nimic în schimb sau fără a ne impune. În caz contrar, iubirea va fi necondiționată doar cu numele și nu vom atrage înapoi în viețile noastre iubire, fericire sau mulțumire. Sentimentul iubirii funcționează pe același principiu ca legea atracției. Cu cât vom crede în el, cu atât va fi mai puternic. Atragem exact ceea ce dăruim. Putem spune că are efect de „bumerang”, dar pe cât de uimitor, pe atât de adevărat este. Ceea ce oferim bun sau rău din inima noastră are consecințe. Judecând din punctul de vedere al credinței, zicala „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte” nu poate fi decât adevărată, atunci când vine vorba de iubire. Făcându-i pe ceilalți să se simtă fericiți primim înapoi fericire. Făcându-i să se simtă iubiți ne este înapoiată iubirea. Rănindu-i și făcându-i să se simtă mizerabil ne returnează sentimente negative, remușcări, regrete, durere și uneori dezamăgire. Iubind necondiționat și iubindu-ne pe noi înșine, reușim să răspândim iubire în jurul nostru și să atragem același sentiment. Cea mai mare necesitate a omului este aceea de a iubi și de a fi iubit. Iubirea necondiționată aduce cu ea cel mai mare dar, vindecarea. Iubirea vindecă. Ea se află dincolo de ușa pe care o deschide iertarea. În ziua de azi nu mai știm ce înseamnă iubirea necondiționată. Iubim dacă… primim iubire, suntem acceptați, apreciați, iertați, ajutați. Ne iubim pe noi înșine dacă… avem ce ne dorim, arătăm așa cum ne dorim, avem rezultatele pe care le așteptăm. Iubirea este cea mai mare provocare. Aici se împotmolesc cei mai mulți dintre noi. Fie că este vorba de iubirea de sine sau iubirea de copii, de partener, de familie, de prieteni și de oameni în general. Nu-i de mirare că suferim și dezvoltăm diverse boli ale căror consecințe ne afundă tot mai mult în gânduri și sentimente negative, făcându-ne incapabili de iubire și, în același timp, să opunem și mai multă rezisteță acestui sentiment profund și înălțător numit iubire.
Pentru a ști dacă suntem capabili de iubire necondiționată trebuie să ne uităm în interiorul nostru. Acolo avem toate răspunsurile. Nu avem nevoie decât de liniște și să ne dorim acest lucru. Iubirea nu are atașamente, așteptări, frici. Nu judecă, nu cere nimic la schimb. Ea, pur și simplu, există.
În ziua de azi oamenii iubesc din frică. Însă, acolo unde este frica, nu poate exista iubire, pentru că iubirea dizolvă frica. Iubirea din frică nu este iubire: este nevoia de afecțiune, este atașamentul față de o persoană. Ne este frică de singurătate pentru că ne este frică să rămânem singuri cu gândurile noastre. Din frică, ne mințim că iubim și acceptăm relații toxice. Uneori ne iubim copiii tot din frică, ne este frică să nu pierdem iubirea lor sinceră și necondiționată. De la ei avem cele mai mari așteptări, îi condiționăm, îi modelăm așa cum noi nu am reușit să fim. De cele mai multe ori le încălcăm liberul arbitru din dorința de a-i controla “din iubire”. Apoi, când cresc, trăim decepții pentru că nu am primit răsplata așteptată, fără să ne dăm seama că primim exact ceea ce am dat demult si anume iubirea condiționată. Iubirea adevărată nu pune condiții, nu cere nimic în schimb și oferă liberate deplină celuilalt. Iubirea adevarată înseamnă bucurie. Ne face să ne trezim dimineața cu sentimentul că avem un rost în lume. Iubirea adevărată ne umple cu emoții pozitive și idei creative, ne dă farmec, ne dă puterea de a reuși chiar și în situații nefavorabile. Iubirea adevărată ne face să sperăm, să ne ajutăm semenii și să vedem partea frumoasă a lucrurilor din jur. Însă, pentru a fi capabili de toate acestea, trebuie să ne iubim pe noi înșine în primul rând și asta este cel mai greu. În incapacitatea noastră de a ne iubi necondiționat își au originea toate problemele cu care ne confruntăm, fie că vorbim de o relație, de lipsuri sau de boală. Credem că ne iubim, credem că ne acceptăm așa cum suntem, credem că merităm să fim iubiți, însă cei mai mulți dintre noi doar credem. Această problemă își are rezolvarea în acceptare: să te accepți așa cum ești, în tot ce faci, să încetezi să te mai învinovățești și să-ți accepți cu bucurie propriile frici și defecte, să ieși din condiționările trecutului, să fii convins că Universul te va susține în drumul tău, că ai locul și scopul tău aici, în această lume, și gândind așa, oportunitățile nu vor întârzia să apară. Să te iubești pe tine însuți așa cum ți-ai dorit să fii iubit. Cei care experimentează trist și cu suferință iubirea sunt cei care nu au învățat să se iubescă necondiționat pe ei înșiși. Aceste persoane caută partenerul ideal, pun condiții, judecă. Tot așa procedeză și față de ei. Și atunci când te comporți astfel, foarte probabil atragi un partener pe măsură, adică pe cineva care vrea același lucru de la partener. După un timp, presiunea așteptărilor fiind prea mare, și dezamăgirea este pe măsură. Relația se rupe și fiecare simte nevoia să umple golul repede, intrând într-o altă relație cu rănile nevindecate. Rezultatul este o nouă dezamăgire, care adâncește și mai mult rana. Frica pune stăpânire și, de data asta, vrea să țină relația sub cheie și legată cu lanțuri. Iubirea moare și se instalează astfel obișnuința. Când îți dorești din iubire un partener, iubindu-te pe tine și fiind convins că meriți iubire adevărată, atunci cauți cu sufletul, dincolo de așteptări, condiționări, frici și judecăți. Iubirea adevărată te face să trăiești împreună cu partenerul tău într-o stare de liberate și încredere. Libertatea într-o relație bazată pe iubire, înseamnă să rămâi tu însuți, să evoluezi în ritmul tău, fără a avea nevoie de celălalt. Abia atunci putem spune că suntem împreună pentru că ne iubim și nu pentru că trebuie. Dacă nu ai o relație sau ai experimentat dureros iubirea, privește în tine și vezi ce blocaje nu te fac receptiv la iubire, ce te împiedică să oferi iubirea, ce relație ai cu tine însuți și cât de departe se întinde propria ta ură față de sine. Stai puțin cu tine, fă o pauză și vindecă-ți rănile. Abia atunci vei putea să-i permiți iubirii adevărate să curgă liberă în viața ta. Abia atunci, când iubirea adevarată se va manifesta prin tine, vei putea găsi partenerul potrivit.
Dar iubirea de semeni, de aproapele? În același mod, nu ai cum să-ți iubești aproapele dacă nu te iubești pe tine. Este indicat să ne binecuvântăm aproapele, să-l ajutăm dacă ne-o cere, să-l iertăm dacă greșește, să nu-l judecăm și să-l lăsăm să plece dacă vrea. Paul Ferrini spunea foarte frumos: “sentimentele față de aproapele tău oglindesc pur și simplu sentimentele față de tine însuți. Așa stând lucrurile, interacțiunile cu aproapele tău te ajută să vezi ceea ce trebuie să ierți la tine însuți”.

Mirela H.

- Advertisment -spot_img

Cele mai populare

Comentarii recente