vineri, mai 31, 2024
AcasăReligieSpiritualitate - Mulțumirea și recunoștința

Spiritualitate – Mulțumirea și recunoștința

Odată cu trecerea timpului, tot mai puțin auzim cuvinte de mulțumire pe care să și le adreseze oamenii unii altora. Sau dacă sunt, ele sunt uneori doar din politețe sau complezență și care, de cele mai multe ori, din păcate, nu vin dintr-o inimă sinceră și plină de recunoștință. Lucrul acesta îi face pe cei care merită cu adevărat recunoștința să se simtă nerespectați, tratați în mod superficial, însă lipsa de recunoștință va avea consecințe și în viețile celor ce nu știu să fie recunoscători și să aducă mulțumire pentru valorile primite sau investite în viața lor. Cât de des vezi, de pildă, un elev sau student care ar merge la profesorii lui să le mulțumească pentru ce a învățat de la ei? Chiar și în familii, puțini sunt bărbații care arată recunoștință pentru ce face soția și invers.

În zilele noastre, calități precum recunoștința par să aparțină unei alte ere, vremurilor mai simple, atunci când totul se desfășura lin și exista timp pentru a aprecia totul. În această calitate minunată care este recunoștința, ce ne evocă o stare de blândețe și blajinitate, se află ascunsă o forță și o putere colosală, care ne poate transforma radical modul în care privim viața. Trăim vremuri în care recunoștința tinde să devină asemenea florii de colț, rară și aleasă, un monument al naturii umane pe cale de dispariție sau supus pervertirii. Această situație se regăsește încă din vechime. Dar ce o pune în pericol?
A vorbi despre recunoștință este un lucru plăcut și amabil, a acționa cu recunoștință este generos și nobil, dar a trăi în recunoștință înseamnă a atinge Paradisul. Recunoștința este una dintre forțele speciale din viață care crește pe măsură ce o dăruiești. Recunoștința este o energie a tărâmului spiritual asemănătoare cu flacăra unei lumânări. Pe măsură ce dăruim recunoștință ea crește, la fel ca și flacăra lumânării, care aprinzând alte lumânări, lumina acesteia devine tot mai mare. Cu lumânarea noastră am putea aprinde un număr nelimitat de lumânări, ajutând la iluminarea lumii din jurul nostru. Cu cât suntem mai recunoscători, cu atât dăm mai departe din lumina noastră și cu cât este mai mare această lumină, cu atât mai multe miracole vom vedea în viețile noastre. Recunostința reprezintă conștientizarea fericirii din momentul prezent. Când suntem recunoscători pentru ceea ce avem deja, nu mai căutăm fericirea în lucrurile pe care nu le avem.
Recunoștința ar trebui să fie lentila prin care să privim întotdeauna lumea. Dacă vom privi prin această lentilă numai la planul material, vom aștepta întotdeauna ca lucrurile din exterior să ne spună cum trebuie să ne simțim în interior. Vom fi recunoscători numai atunci când totul va funcționa potrivit dorințelor, nevoilor și așteptărilor noastre. Vom împuțina astfel mulțumirile noastre către Dumnezeu, diminuând lumina propriei noastre treziri spirituale și limitându-ne doar la ceea ce dorim să avem, în loc să fim atenți la ceea ce suntem. Zi de zi suntem copleșiți de binecuvântări de tot felul, fizice, materiale și spirituale, însă ne rezumăm doar la mulțumiri formale și reci, uneori uităm pur și simplu să mulțumim pentru ceea ce primim sau suntem profund nemultumiți pentru că ceea ce primim nu este perfect. Când cineva ne-a punctat viața într-un mod benefic și ne-a ajutat să ajungem la ceva ce ne-am dorit, a demonstrat că a avut o conștiință adâncă față de noi și ne-a privit în perspectivă ajutându-ne să ne dezvoltăm potențialul.
De câte ori rostim cuvântul “mulțumesc” într-o zi pentru că suntem sănătoși, pentru că avem o familie, pentru că avem din ce trăi, pentru că avem atâtea oportunități și putem face atât de multe lucruri? Însă recunoștința nu presupune serviciu contra serviciu.. Din contră, după cum ne spune La Rochefoucauld, “graba prea mare pe care o arată unii de a-și plăti datoriile este un fel de nerecunoștință”. Recunoștința implică disponibilitatea de a împărți cu ceilalți. Este benefic pentru noi să simțim recunoștința pentru fiecare mișcare, fiecare respirație, pentru cerul albastru, pentru relațiile cu aproapele, pentru că tot ce este în jurul nostru este interconectat cu noi, totul participă și înlesnește viața fiecăruia dintre noi. A fi recunoscător ne ajută să ne schimbăm starea, concentrându-ne pe lucrurile pozitive din viața noastră. Într-un moment dificil, recunoștința este cea care ne ajută să vedem partea bună pentru a merge mai departe. Recunoștința ne ferește să ajungem în situația de a aprecia ceva doar după ce pierdem, îndepărtează nemulțumirile, temerile, furia și alte emoții distructive și ne păzește de îndoială, de ceea ce este în jurul nostru și de noi înșine. Recunoștința înseamnă să deschidem ochii ca să vedem cât de mult primim în fiecare clipă a vieții noastre, înseamnă să recunoaștem și să apreciem lucrurile care ne-au devenit obișnuite, bunătăți și binecuvântări pe care le credem normale, ca și când ni s-ar cuveni. Datorită acestui sentiment de “ni se cuvine”, de cele mai multe ori ne concentrăm pe ceea ce nu merge, apărând astfel în mod firesc frustrarea că nu avem viața pe care credem noi că ar trebui s-o avem. Această frustrare duce în mod inevitabil la suferință, la scăderea încrederii în sine, în cei din jurul nostru, la atitudini de victimizare, depresii, agresivitate, manifestări somatice, dificultăți de adaptare.
Desigur, recunoștința nu este la fel de palpabilă precum sunt banii, o mașină performantă sau o vilă, nu o poți vedea, mirosi sau atinge dar, cu toate acestea, recunoștința are o putere mult mai mare de a-ți schimba viața decât toate celelalte lucruri materiale puse împreună. Exprimarea recunoștinței, printr-un simplu „Mulțumesc!”, ajută la crearea și strângerea legăturilor sociale, spun psihologii. Cei mai mulți dintre noi cred că a spune „mulțumesc” este doar o chestiune de politețe, dar psihologii spun că e vorba de mult mai mult decât atât și că acest lucru ajută la crearea și consolidarea relațiilor sociale. Recunoștința are ca efecte inițierea de noi relații sociale, orientarea oamenilor spre relațiile sociale deja stabilite, stimulează menținerea relațiilor sociale și investirea de efort și timp în ele. Sentimentul de recunoștință are rezultate benefice pentru ambele părți implicate. În ceea ce privește exprimarea recunoștinței, cuvintele capabile să o facă sunt relativ puține, mai ales când e vorba despre persoane străine, dar “mulțumesc” este unul dintre aceste cuvinte, de aceea, rostirea lui în diferite circumstanțe sociale banale din viața de zi cu zi promovează buna înțelegere dintre oameni și consolidează legăturile sociale.
Dorința de a primi recunoașterea și aprecierea oamenilor este mai puternică decât să arăți recunoștința față de binefăcătorii tăi. Oamenii sunt dornici și însetați de a se simți importanți și de a primi recunștința altora, dar singuri nu oferă recunoștința celor care au investit în viețile lor. Cum procedezi tu? Arăți tu recunoștința față de părinții tăi, de frații tăi, de prieteni, de dascăli, de cei care te-au ajutat să realizezi ceea ce ești, poți și ai acum? Sau ești atât de preocupat de cariera ta, de studiile tale, de orice lucru care îl faci pentru a obține și dobândi recunoașterea oamenilor, încât nu mai ai nici timp și nici dorința să spui cuvinte de mulțumire și să arăți recunoștința? Recunoștința transformă lucrurile simple în lucruri sacre. Recunoștința ne dă mai mult și atunci când avem mai puțin decât ne dorim. Multiplică-ți bogăția spirituală și emoțională acum, nu mai aștepta; este ceva ce poți face oricând, oricum, în orice situație te afli. Nu ai nevoie de niciun instrument, de niciun echipament special, începe acum să fii recunoscător! Recunoștința este una dintre cele mai puternice forțe din univers. Este forța care ne ține și care ne ajută să avem atât un psihic bun, cât și liniște sufletească. Tot ceea ce suntem și tot ceea ce avem sunt daruri. De aceea este necesară recunoștința și pentru asta trebuie să învățăm cum putem ajunge la acest minunat sentiment.

Mirela H.

- Advertisment -spot_img

Cele mai populare

Comentarii recente