Cinci proprietari de restaurante și baruri din București au povestit pentru HotNews.ro ce probleme au identificat până acum în implementarea Sistemului de Garanție-Returnare, în cele patru luni de la lansarea acestuia.
De ceva vreme prin București au început să fie văzuți din ce în ce mai mulți oameni cu sacoșe pline de peturi, sticle și doze de aluminiu goale. Este efectul pe care-l are Sistemul de Garanție-Returnare, pe lângă scumpirea cu 50 de bani a majorității produselor cu astfel de ambalaje.
În plus, fiecare dintre cei care intră în „hora reciclării” trebuie să-și creeze acasă un spațiu special pentru depozitarea acestor ambalaje ce trebuie tratate cu mare grijă, pentru că aparatele SGR nu acceptă decât perfecțiunea.
„Suflă în sticlă! Suflă să se umfle, că nu ți-o ia dacă e îndoită”, strigă la mine un paznic de supermarket care asistă la lupta mea cu aparatul RetuRo ce-mi tot scuipă înapoi sticla de plastic.
De când am început să returnez aceste ambalaje, am observat mai multe nereguli și situații uneori amuzante, alteori enervante, dar foarte românești – întocmai cum s-a dovedit și implementarea „celui mai mare proiect de colectare selectivă a deșeurilor, menit să sprijine progresul României spre un viitor mai curat și mai responsabil”.
Despre acestea s-a tot scris, așa că am fost curios să aflu cum se vede totul și din perspectiva antreprenorilor din HoReCa, așa că am vorbit cu cinci proprietari de restaurante și baruri.
Pe cifre, știm așa: în momentul de față în țară 80 mii de comercianți care vând băuturi și sunt obligați să intre în sistemul SGR, pentru a colecta ambalaje și a oferi garanție, însă numai 30 mii dintre ei au intrat în sistem.
Până acum doar două centre RetuRo de sortare și numărare funcționează în țară, dar ar urma să se mai deschidă alte opt. Al treilea abia ce a fost inaugurat zilele trecute.
RetuRo, eşti un mic hoț cu sacii tăi cei mai scumpi din lume”
Nu-s chiar cele mai ieftine accesorii, având în vedere ce scria și Oana Coantă (proprietarul unuia dintre cele mai apreciate restaurante din Brașov) pe Instagram:
„RetuRo, eşti un mic hoț cu sacii tăi cei mai scumpi din lume, 30 de bucăți la 123 lei + TVA! La o scurtă cercetare găsești cei mai șmecheri saci groși cu 260 lei / 120 de bucăți”.
Mai e și faptul că fiecare local trebuie să-și facă spații speciale de depozitare, apoi să aștepte să vină mașina RetuRo să ridice sacii cu ambalaje cu siglă SGR și după cine mai știe cât timp, să se aștepte să le fie virați banii cheltuiți în tot acest proces.
„Sacii sunt extravagant de scumpi – spre 4 lei bucata (posibil să fie brandul Balenciaga implicat în fabricarea lor)”
„Returnarea banilor plătiți pentru ambalaje încă nu s-a realizat. Pentru moment, pare o muncă neretribuită”
Boiler Coffee Shop are în momentul de față cinci locații în București, fiind una dintre cele mai apreciate cafenele de specialitate din oraș. Daniela Ungureanu este Marketing & communication manager la Boiler și ne spune că asimilarea tuturor detaliilor despre implementarea SGR în cafenelele lor a fost destul de anevoioasă legislativ, logistic și financiar.
„A trebuit să adăugăm în sistemul informatic garanțiile SGR, să informăm angajații, să ne creem cont pe platformă, să semnăm un contract, să plasăm o comandă pentru saci și sigilii, să creăm spații de depozitare și să alocam resurse financiare pentru a achita ambalajele.
Deși există o platformă destul de bine pusă la punct, în ea nu se pot plasa comenzi pentru ridicarea ambalajelor. Comanda se face prin completarea unui excel și atașarea lui la un email. Pare o metoda ușor arhaică, când platforma ar trebui să te ajute să comanzi în câteva clickuri ridicarea ambalajelor.
Returnarea banilor plătiți de noi pentru ambalaje încă nu s-a realizat. Pentru moment, pare o muncă neretribuită. Depozitarea ambalajelor necesită spațiu suplimentar. Iar partea de raportare lunară pare un coșmar birocratic”, rezumă Daniela. O întreb și dacă există cumva și beneficii.
„Pentru moment, doar sentimentul că suntem parte la o faptă bună.”
