Glod. Judeţul Alba. O casă la capătul unui sat care nu continuă niciunde mai departe. Un loc de încărcat bateriile, unde familia Muşat s-a „branşat” acum mai bine de doi ani şi unde primeşte oaspeţi dornici de conexiune, într-un loc ca acasă. E Casa Glod, un cuibar unde patul miroase a ierburi şi lavandă, soba e împărăţia lemnelor care trosnesc când afară ţiuie viscolul, iar dimineaţa răsună numai a linişte.
Pe Alin Muşat, brăilean la origine, l-a adus în Alba o discuţie ispititoare cu finul său, ai cărui părinţi locuiesc în Glod. Stăteau de vorbă într-o zi la telefon, când finul i-a spus că tocmai se afla la Glod ca să-şi încarce bateriile. „Am spus că vreau şi eu să văd cum e să-ţi încarci bateriile!”, îşi aminteşte Alin Muşat.
Aşa că a mers direct la sursă. El şi familia s-au îndrăgostit instantaneu de locul în care au poposit în plină lună mai, după o ploaie zdravănă, când totul era înflorit şi însorit până la refuz. Glodul este excepţional în orice anotimp, spune Alin Muşat, însă mai este cireaşa de pe tort. E un loc izolat, drum mai departe de el nu există, pe unde vii trebuie să te şi întorci. Din tot satul, familia Muşat s-a stabilit într-un loc unde nu exista drum de acces, apă sau curent, aşa că le-au făcut pe toate de la zero.
Alin Muşat poartă în spate o experienţă de 18 ani ca asistent medical. O perioadă, a lucrat la Milano, în cadrul unuia dintre cele mai mari grupuri de spitale private din Italia – Gruppo San Donato (GSD). Când patronul spitalului în care lucra a încetat din viaţă, la conducere a venit fiul său, iar atunci Alin Muşat a decis să se întoarcă în România.
„Ne doream să facem ceva pentru noi, legat însă de tradiţie. Noi şi în timpul în care am stat în Italia, adică 15 ani, tăiam purcelul, făceam şuncă, afumam peşte, ne îmbrăcam tradiţional .”
Aplecarea către tradiţie nu l-a părăsit aşadar niciunde, aşa că, înapoi acasă, nu a avut decât să se reconecteze cu ea. Până când s-a restabilit definitiv în România, o perioadă a făcut săptămânal naveta Milano – Glod, pentru a pune la punct ceea ce avea să devină cel mai confortabil refugiu. Într-un final, acum aproape trei ani, în februarie 2018, Casa Glod a fost gata.
„Citisem pe site-ul Adelei Pârvu (blogger de design interior – n. red.) despre un băiat din Maramureş care recondiţionează casele vechi din lemn, Dani Hotea. Am ajuns la el şi am văzut cum redă viaţa caselor la care oamenii renunţă.”
El a strămutat trei case şi le-a adus în complexul pe care îl are astăzi familia Muşat. Fiecare din ele are o poveste. Cea mai apreciată de turişti este Casa-Muzeu, denumită astfel pentru că este cea mai veche dintre toate. Urmează Primăria şi Şcoala în topul preferinţelor.
„Oamenii din sat au făcut aceste căsuţe acum 200-300 de ani, le-au construit ca pe nişte case din lego, dar la scară mare. Ele se desfac şi se construiesc la loc, se montează cu ceară, iar lemnul are o elasticitate foarte mare. Casa de lemn oferă un mare confort – iarna este călduroasă, vara este răcoroasă”, spune Alin Muşat.
Le-a poziţionat astfel încât, în fiecare anotimp, soarele să desfete fiecare fereastră în parte. În total, disponibile pentru cazare sunt cinci camere, cu câte două locuri, iar în fiecare cameră se mai poate instala, la nevoie, un pat suplimentar. Pentru două persoane, tariful este de 235 de lei pe cameră pe noapte.
„Este o altă lume, o lume uitată, pe care oamenii o apreciază din ce în ce mai mult, tocmai pentru că e din ce în ce mai greu de găsit.”
La distanţă de o oră cu maşina de jur-împrejur, se poate ajunge la Alba Iulia, la Hunedoara, la Deva sau la Roşia Montană. Nu sunt departe nici Cheile Cibului, Cheile Caprei sau Cheile Glodului. Iar pentru aventurieri, zona nu duce lipsă de trasee montane, de la cele mai simple, de o oră, până la cele mai provocatoare, de patru ore. Vara aceasta, de ele s-au bucurat din plin turiştii reorientaţi către România din cauza pandemiei.
„Anul trecut au fost foarte mulţi străini la noi, iar anul acesta – foarte mulţi români. Multe agenţii de turism ne-au sunat şi ne-au spus că le place locul şi vor să încheiem o colaborare. Dar vara asta a fost atât de ocupată, încât nici agenţiile nu au mai putut trimite oameni la noi. Dacă aveam de trei ori capacitatea pe care o avem, am fi ocupat totul.”
”Avem saltele făcute din cânepă ţesută la război, pe care am luat-o de la oamenii din sat. Am umplut saltelele cu paie de ovăz şi flori de lavandă. De ce ovăz? Pentru că nu face gărgăriţe. Am luat gata tradiţiile bătrânilor şi le-am adus la noi în casă.”
Împreună cu soţia lui şi copiii, Alin Muşat s-a stabilit în Glod, pentru a fi sigur că rămâne mereu cu bateriile încărcate. Copiii merg la şcoală la Alba Iulia, iar de luni până vineri mama lor stă cu ei acolo, pentru ca weekendurile să le petreacă împreună în Glod.
„Noi nu am investit aici ca să scoatem banii într-un anumit număr de ani. Scopul a fost să nu facem un loc comercial, ci unul în care oamenii să vină cu drag. Pe toţi cei care vor să facă aşa ceva, îi încurajez să facă, dar fără să transforme totul în ceva comercial. Vrem să rămânem mici şi să putem oferi acea căldură pe care oamenii o găsesc când merg acasă la rudele lor”, spune Alin Muşat. -Businessmagazin-
