Legenda spune ca Dragobetele, fiul Dochiei, era zeul dragostei si al bunei dispozitii. Acesta mai era numit Cap de Primavara sau Cap de Vara si era identificat cu Cupidon, zeul iubirii in mitologia romana, si cu Eros, corespondentul acestuia in mitologia greaca.
Un alt nume al sau era Navalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos si iubaret nevoie mare, care le face pe tinerele fete sa-si piarda mintile. Un fel de Zburator metamorfozat apoi de Maica Domnului intr-o floare.
La daci, era zeul ce oficia la inceputul primaverii nunta tuturor animalelor. In mitologia greaca, pasarile erau privite ca mesagere ale zeilor, „pasare” in greceste insemnand „mesaj al cerului”, iar in timp aceasta traditie s-a raspandit si la oameni.
In lumea satului romanesc, pina la jumatatea secolului 20, el era sarbatorit la 24 si 28 februarie sau la 1 si 25 martie, potrivit cercetatorului Ion Ghinoiu, autorul volumului „Zile si mituri”.
De Dragobete, fetele si baietii se intalnesc pentru ca iubirea lor sa tina tot anul, precum a pasarilor ce se „logodesc” in acesta zi.
Dragobetele este si un zeu al bunei dispozitii de ziua lui facandu-se petreceri (fara indecentele evenimentelor similare din zilele noastre), iar de acolo porneau de multe ori viitoarele casnicii.
Dupa modelul zburatoarelor, fetele si baietii se intilneau sa sarbatoreasca Dragobetele, pentru a ramine indragostiti pe parcursul intregului an.
Daca vremea era favorabila, ei se adunau in cete si ieseau la padure haulind si chiuind, pentru a culege primele flori ale primaverii: ghiocelul si brindusa. Din zapada netopita fetele isi faceau rezerve de apa, cu care se spalau la anumite sarbatori din timpul anului.
Traditii de Dragobete
Traditia spune ca, in aceasta zi, cand biserica crestina sarbatoreste Aflarea Capului Sfantului Ioan, oamenii isi intrerupeau toate muncile, curatandu-si si aranjandu-si insa casa, pentru a-l intampina cum se cuvine pe zeul iubirii, care nu venea singur, ci insotit de asa-numitele zane Dragostele, ce le sopteau vorbe de amor indragostitilor.
Exista o serie de obiceiuri in zona rurala legate de aceasta sarbatoare:
– Fiecare avea grija ca aceasta zi sa nu ii prinda fara pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rau, prevestitor de singuratate pe intreg parcursul anului, pana la urmatoarea zi de Dragobete;
– In aceasta zi, oamenii mai in varsta trebuie sa aiba grija de toate animalele din ograda, dar si de pasarile cerului;
– Nu se sacrifica animale pentru ca astfel s-ar fi stricat rostul imperecherilor;
– Barbatii nu trebuie sa le supere pe femei, sa nu se certe cu ele, pentru ca altfel nu le va merge bine in tot anul;
– Tinerii considera ca in aceasta zi trebuie sa glumeasca si sa respecte sarbatoarea pentru a fi indragostiti tot anul;
– De Dragobete se faceau logodne simbolice pentru anul urmator (uneori le urmau logodnele adevarate) sau fetele si baietii faceau fratii de sange.
– In padure, in jurul focurilor aprinse, tinerii baieti si fete stateau de vorba. Fetele strangeau viorele si tamaioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind folosite apoi in diverse farmece (vraji) de dragoste;
Prin urmare, conform traditiei, de Dragobete, trebuie sa fim veseli, sa radem, sa ne intalnim cu persoana iubita, sa iesim sa culegem flori, sa intampinam primavara cum se cuvine, fiindca Dragobetele este cel care deschide sezonul primaverii si al iubirii.
Sursa: www.stiri.apropotv.ro
