Adormirea Maicii Domnului, prăznuită pe 15 august, este una dintre cele mai mari sărbători ale creștinismului, cunoscută în popor ca Sântămaria Mare. Ziua marchează atât trecerea simbolică de la vară la toamnă, cât și Ziua Marinei, Maica Domnului fiind considerată ocrotitoarea marinarilor. La malul mării și în orașele dunărene au loc, tradițional, ample festivități.
O sărbătoare pregătită prin post
Sântămaria Mare este precedată de un post de două săptămâni, al treilea ca importanță după Postul Paștelui și cel al Sfinților Petru și Pavel. Este ultimul praznic împărătesc din anul bisericesc și amintește de ziua în care Fecioara Maria și-a încheiat viața pământească. Mulți teologi numesc această sărbătoare „Paștele verii”, fiind cea mai cunoscută și iubită sărbătoare dedicată Născătoarei de Dumnezeu.
Tradiții și obiceiuri vechi
În dimineața zilei de 15 august, femeile duceau la biserică struguri, prune, faguri de miere, apoi mergeau la cimitir pentru a tămâia mormintele. Țăranii cu vii mari tocmeau pândarii care urmau să păzească recolta.
De Sântămaria Mare se deschidea în satul tradițional sezonul nunților, care dura până la postul Crăciunului. Tot acum aveau loc târgurile și iarmaroacele de toamnă, iar perioada dintre cele două Sântămării (15 august – 8 septembrie) era considerată ideală pentru semănăturile de toamnă.
Legende populare
Tradiția spune că Maica Domnului, din iubire pentru oameni, a rugat pe Dumnezeu să transforme fuioarele date de Iordan într-un năvod uriaș. Înainte de Judecata de Apoi, ea ar urma să arunce năvodul de trei ori în iad, pentru ca sufletele să se prindă de el și să se mântuiască. Dracii rămași fără suflete s-ar nimici între ei până la dispariție.
În multe sate se credea că în această zi se „leagă ciocul păsărilor”, pentru ca acestea să nu mai strice strugurii. Se ofereau ofrande din poama nouă, iar în Moldova Sântămaria Mare era considerată „a morților”, fiind pomeniți cei care poartă numele Preacuratei. Abia la Sântămaria Mică, pe 8 septembrie, sunt sărbătoriți cei vii.
Tot acum se adunau ultimele plante de leac, se culegeau flori pentru icoana Maicii Domnului și se credea că acestea dobândesc puteri vindecătoare.
