Se întețesc în ultima vreme acțiunile de comando ale DNA, ale ANI și, o dată cu ele și replicile pe măsură ale părții din clasa politică mai afectate de această ofensivă fără de precedent. Riposta merge până acolo, încât se evocă vremurile de tristă amintire ale regimului care a sucombat în decembrie 1989.
Chiar primul ministru, pe care fișa postului l-ar obliga să fie mai reticent, vorbește de prigoană, de modalități securiste de a acționa din partea unor servicii și a unei justiții telecomandate din iatacuri obscure, dar totuși destul de lesne identificabile. Chiar și o parte a presei este securist- fascistoidă, etc. Mai mult decât atât, aflăm că ea, justiția, pesemne, nu ne va putea împușca (!!??), așa ca pe la 89, petoți cei 7,4 milioane care au votat (cică) pentru demiterea diavolului care uneltește în umbră. Încă și mai lipsiți de inhibiții sunt cei vizați, prea (dez)onorații baroni de talie națională și locală care nu se sfiesc să arate cu degetul către vinovați și să promită că vor aranja ei această justiție și pe acești justițiari nu mai târziu de noiembrie a.c., atunci când actualul locatar de la
Cotroceni se va fi dus pe o cale neînturnată către această domiciliu. Se bucură de pe acum pentru acea minunată zi.
Intre timp, sau după, se vor modifica pe ici, pe acolo, prin punctele esențiale prevederile cu privire la
noțiunile de corupție, incompatibilitate, conflicte de interese, așa cum s-a mai
încercat, fără succes nu de multă vreme. Se vor extrage dințișorii acelora care, sub motivația apărării statului de drept și a valorilor europene atentează la prosperitatea și liniștea înalților aleși ai nației, care dacă tot au fost aleși, ar trebui să aibă și puterea de a eluda prevederile unor legi care au fost făcute pentru cetățenii de rând, nu pentru ei.
Supărarea baronetului pare, ce-i drept, oarecum justificată, cel puțin în ultima vreme, dacă observăm că ”victimele” se nimeresc, neîntâmplător, zic ei, aproape exclusiv din rândurile principalului partid de guvernare, falnicul PSD.
Altădată, compoziția era ceva mai eterogenă, deși, în general, tot PSD ocupa cea mai înaltă treaptă de pe podium. Firește, nu vorbim de perioada penitentului A. Năstase, atunci când justiția era strict subordonată Măreției Sale.
Deși supărarea pare cumva întemeiată, premisele sunt totuși destul de șubrede. În primul rând pentru că baronetul se regăsește în chip firesc printre cei aflați la putere, pentru că în opoziție este destul de greu să faci fel de fel de manopere cu iz penal, neavând instrumentele și accesul la resurse. Iar
PSD deține majoritatea zdrobitoare a resurselor de putere. Respectiv funcții și atribuții administrative. Aceiași, care dețin puterea au tendința să lase garda jos, pe considerentul că partidul, care e în toate, îi va apăra la nevoie.
Uitând că justiția, sau măcar o parte a ei, s-a emancipat, și că actorii ei au deprins plăcerea de a-și exercita atribuțiile și puterea chiar împotriva acelora ale căror dorințe s-ar fi străduit pe vremuri să le ghicească și să le împlinească
Coana Justiție a devenit, măcar parțial, independentă și de aceea nu mai este agreată și iubită de către clienții ei de ocazie. În ce ne privește, nouă ne plac doamnele independente, în raport cu cele excesiv de îndatoritoare.
Mult întristații baroni sunt sau se fac că sunt în eroare și în privința celor care au stimulat prigoana din ultima vreme împotriva lor. Catalizatorii nu trebuie căutați atât la Cotroceni, ci undeva mult mai departe, peste mări și țări, acolo unde se face și se desface marea politică a lumii. Pentru că România, ca membru al NATO și UE, ca țară de primă linie la hotarele de răsărit ale acestora, nu-și poate împlini menirea dacă în cuprinsul ei se tolerează corupția, dacă totul e de vânzare și dacă unii politicieni fac cu ochiul adversarilor alianțelor menționate.
Astfel se explică și colaborarea în acest sens a serviciilor. Dacă a fi securist sau securistic înseamnă azi a lupta contra hoților și corupților, atunci vom zice: ”Trăiască Securitatea!”.
Mihail Fodor
