vineri, martie 29, 2024
AcasăReligieCoborârea lui Dumnezeu

Coborârea lui Dumnezeu

bolos

“Dumnezeu coboară între oameni și suie oamenii la Sine pe scara Sfintei Liturghii” – Părintele Arsenie Boca

Dumnezeu, spun Sfinții Părinți, S-a făcut om pentru ca omul să poată deveni Dumnezeu; ceea ce era a rămas și ceea ce nu era a luat (firea umană, cu toate afectele ei, în afară de păcat); a coborât la noi pentru ca noi să putem urca la El. Fiul lui Dumnezeu Se naște din veci din Tatăl fără de mamă și ia trup omenesc, în timp, din mamă – Fecioara Maria – fără tată pământesc. El a trăit pe pământ, între oameni, ca om, dar nu S-a despărțit de cer, de Tatăl și Duhul Sfânt. S-a înălțat la cer, ca Dumnezeu, luând cu Sine firea umană transfigurată prin Învierea din morți. Prin înălțarea Sa ne-a arătat că și noi ne putem întoarce acasă – în Împărăția Cerurilor – în urma unei vieți virtuoase. Pământul semnifică vremelnicia, iar Cerul reprezintă veșnicia și statornicia.
Mă întreb: Cum m-ar fi înțeles atât de bine Dumnezeu, dacă nu S-ar fi coborât la mine în haina smereniei, întrupându-Se din Fecioara Maria? Iisus, “prin ceea ce a pătimit, fiind El Însuși ispitit, poate și celor ce se ispitesc să le ajute” (Evrei II; 18). Cum mi-ar fi ușurat Maica Domnului suferințele, dacă nu ar fi fost străpunsă ea însăși de durere în momentele în care Fiul ei murea pe cruce? Iisus a acceptat crucea pentru a readuce împăcarea Cerului cu pământul, pentru a reașeza pacea între om și Dumnezeu. Această pace a fost știrbită de om în Eden prin păcatul neascultării săvârșit de Adam și Eva. Acum, acest păcat este curățit prin Botezul instituit de Hristos. Prin Jertfa Sa de pe altarul Crucii, Hristos a “câștigat” – în mod nevăzut, “cu însuși sângele Său” (Faptele Ap. XX; 28) – Biserica. Această instituție divino-umană, Biserica, a fost întemeiată – în mod văzut – la cincizeci de zile după învierea Domnului prin pogorârea Duhului Sfânt asupra Apostolilor și formarea primei comunități creștine la Ierusalim (vezi Faptele Ap. cap. II). Hristos S-a jertfit în chip sângeros o dată pentru totdeauna, pentru toți oamenii dintotdeauna și de pretutindeni. Însă, El Se jertfește în chip nesângeros la fiecare Sfântă Liturghie.

Prin Sfânta Liturghie Dumnezeu coboară din nou la noi

Îl vedem făcându-Se om, crescând, făcând minuni, învățând mulțimile, propovăduind Evanghelia, flămânzind, lăcrimând; Îl vedem pe Iisus murind, sfărâmând legăturile iadului, redeschizând Raiul, înviind ca un Dumnezeu, înălțându-Se la cer, trimițându-L pe Duhul Sfânt și asigurându-ne că va fi mereu cu noi, până la sfârșitul veacurilor (Matei XXVIII; 20) și că va reveni la Judecata de Apoi (Matei XXV; 31-33). Sfânta Liturghie nu este simbol, ci realitate, trăire autentică. Prin intermediul ei, Hristos ni Se dăruiește cu Trupul Său și cu Sângele Său. Ne răsună mereu în minte cuvintele Sale rostite la Cina cea de Taină: “Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu… Beți dintru acesta toți, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei XXVI; 26-28). De asemenea, El adaugă: “Aceasta să faceți spre pomenirea Mea… Căci de câte ori veți mânca această pâine și veți bea acest pahar, moartea Domnului vestiți până când va veni” (I Corinteni XI; 24-26). Darurile de pâine și vin aduse de credincioși se preschimbă în Trupul și Sângele Domnului prin pogorârea Duhului Sfânt, în urma rugăciunilor rostite de preot, chiar dacă își păstrează forma inițială de pâine și vin. Iată cum lucrează împreună Dumnezeu și credincioșii în cadrul Sfintei Liturghii! Darul adus de credincioși este sfințit de Dumnezeu și se reîntoarce la aceștia prin Însuși Fiul Său, Care pătrunde în ființa lor prin Sfânta Împărtășanie.
Sfânta Liturghie înseamnă mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru toate binefacerile dobândite, este slujba slujbelor, rugăciunea rugăciunilor, coroana sau perla cultului divin public, care ne urcă în cer chiar dacă suntem încă în trup. Ea ni-L oferă pe Fiul lui Dumnezeu, Care ne adresează următoarele îndemnuri: să ne iubim unii pe alții, fiindcă suntem frați întreolaltă, mădulare ale Bisericii (doar iubindu-ne între noi ca frați putem afirma că-L iubim pe Dumnezeu ca Tată); să trăim în pace, deoarece numai militând pentru pace și iertare ne putem considera fii ai Celui Preaînalt (Matei V; 9); să fim milostivi, făptuind binele, fiindcă vom fi judecați în virtutea faptelor săvârșite; să ne exercităm responsabil liberul arbitru pentru că acesta este cel care înclină balanța spre bine sau spre rău; să-L mărturisim pe Dumnezeu prin pilda propriei vieți. Domnul ne arată că trebuie să existe o Liturghie după Liturghie, adică o transpunere a mesajului din biserică în afara zidurilor ei. Modul în care trăiești te definește sau nu ca imitator al lui Hristos.
Sfânta Liturghie este punctul în care omul și Dumnezeu se intersectează în simfonia iubirii și a păcii. Îngerii slujesc acum cu noi, conducându-ne spre simțirea la cote maxime a întâlnirii, a comuniunii cu Dumnezeu și cu semenii. Sfânta Liturghie este scara pe care omul urcă spre/la Dumnezeu, unindu-se cu El. De aceea, se impune o participare activă, cu toată ființa, la fiecare Liturghie. Nu există mântuire în afara împărtășirii cu Hristos. În urmă cu două mii de ani Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, fiind Dumnezeu adevărat și Om adevărat în aceeași persoană. Acum Dumnezeu și omul se unesc prin Sfânta Liturghie în aceeași Biserică, trupul mistic al lui Hristos. Scopul este unul singur: mântuirea omului.
Părintele Arsenie Boca, un mare liturghisitor, asemenea Sfinților Părinți ai Bisericii, un propovăduitor și trăitor al învățăturii de credință, ne ajută să conștientizăm în mod deplin însemnătatea Sfintei Liturghii în viața noastră duhovnicească, spunând: “Dumnezeu coboară între oameni și suie oamenii la Sine pe scara Sfintei Liturghii”.
Dragii mei cititori, lăsați-L pe Dumnezeu să pătrundă în ființa voastră și urcați cu El spre/în cer. El vă este cale, scară și scop.

Preot dr. Cristian Boloș

- Advertisment -spot_img

Cele mai populare

Comentarii recente