A realizat primul automobil cu aburi cu care a circulat pe străzile Parisului
Dumitru Văsescu, nascut pe data de 1860, a fost un inginer și inventator român. De acest inventator aproape că nu găsești nici o informație. Cu toate astea, el a fost în 1875, cu mult înainte ca Ford și Daimler să cocheteze cu lumea auto, primul român care a realizat o mașina cu care s-a plimbat pe străzile din Paris. Dumitru Vasescu s-a născut la Iași în 1859 și a urmat scoala primară și cursurile Liceului Internat Iasi, pentru că dorea să studieze ingineria, a plecat la Paris unde a început cursurile tehnice la „Ecole Centrale”. Văsescu se angajează și reușește să câștige primii bani, iar începând cu 1875 pune bazele unui atelier pe strada Michelet. Aici își propune să construiască un automobil care să-l poată deplasa pe pământ sau cale ferată prin mijloace proprii. Locomotive și tramvaie pe aburi existau deja, nu însă și automobile care să poată circula pe șosele. Chiar dacă primul automobil despre care scrie istoria a fost realizat în 1770 de către Cugnot, acesta era însă doar un prototip care nu a circulat pe drumuri publice, ci doar în cadru restrans pe drumuri rurale. Odata cu începutul dezvoltării linilor de cale ferată și implementarea locomotivelor pe aburi la finele secolului al 19-lea, tot mai mulți ingineri vedeau în motoarele pe aburi un viitor și pentru deplasările pe asfalt.
Dumitru Vâsescu însă a fost printre primii care a transpus schița în realitate. În 1880 reușește să finalizeze un automobil propulsat de un motor cu aburi. El iese pe străzile din Paris pentru probele de circulație și reușește să capteze toată atenția trecătorilor, presa momentului find în extaz datorită acestei invenții care a trecut de la stadiul de utilaj agricol, la stadiul de mașină pentru oras. Spre deosebire de alte vehicule asemănătoare care mergeau pe bază de apă sub presiune, automobilul lui Văsescu avea câteva trăsături pe care le intâlnim și astazi, mai exact, jantele metalice cu anvelope de cauciuc. La acea data, în anii 1800, roțile erau din lemn, iar noțiunea de anvelopă nu se cunoștea deloc. Cu toate astea, el reușește să își doteze agregatul pe puntea spate cu jante care aveau spițe din oțel și muchia din metal ceva mai moale, pe care stătea anvelopa rigidă de cauciuc.
Roțile din față erau și ele metalice, cu anvelope rigide, iar sistemul de frânare era compus din două piese mecanice independente, care acționau roțile spate. Aranjamentul autoturismului era însă unul foarte modern, așa cum urmau sa fie fabricate după 1900, cu toate componentele în interiorul șasiului. Rezervorul de apă era localizat sub scaunul conducătorului, volanul de direcție se afla pe partea dreaptă a mașinii, iar țevile și manometrele erau ascunse pentru un aspect cât mai curat.
Nu există date despre viteză pe care o atingea primul automobil realizat de către un român, însă într-un univers în care toată lumea mergea cu biciclete și cărute, cu siguranță era o prezență spectaculoasă. Din nefericire, nu există nici poze despre care se poate spune cu certitudine că arata exact mașina lui. În 1906 el revine în România și ia cu el și automobilul despre care a scris toată Europa. Dupa ce face mai multe plimbări demonstrative, expune automobilul pe aburi la Scoala de Poduri și Șosele din Capitală, unde domnia sa era și profesor. Pe 29 octombrie 1909, moare la București la o vârstă destul de timpurie, lăsând în urma sa numai amintirea unui inventator pasionat și a unui inginer desăvârșit. Automobilul său a dispărut fără să se știe nimic în prezent de soarta sa, la fel și numele, Dumitru Vășescu.
George NEGREA
