vineri, martie 29, 2024
AcasăEditorialUn rom. Încă un om!

Un rom. Încă un om!

Mai zilele trecute, în lumea virtuală sătmăreană se dezbătea de zor problema romilor. Din noianul de comentarii fascistoide, doar unul singur se detașa printr-o poziționare lucidă și printr-un apel la toleranță și umanitate.

În România, situația precară acestei minorități, aflată în plin boom demografic, este veche de câteva sute de ani. Nu trebuie să uităm nici faptul că în Țările Române, țiganii au fost dezrobiți, foarte târziu, pe la mijlocul secolului XIX.

Romii reprezintă o minoritate asincronă cu restul societății. Trăind după reguli proprii, această etnie nu este dispusă să renunțe la modul ei de viață, la mentalitățile ei inflexibile.

Inserția socială a romilor este un proces extrem de greoi. Rezultate notabile nu prea se văd, iar excepțiile care nu fac altceva decât să confirme regula, sunt investite – deturnant – cu atributul exemplarității.

Statisticile neoficiale vorbesc în România despre trei milioane de romi, o cifră extrem de mare, raportată la totalul populației din țara noastră

Traiul acestei comunități este neînchipuit de greu, iar arhimediatizatele palate cu tunulețe, ori nunțile opulente ale țiganilor, falsifică grosier imaginea unei comunități care trăiește în imensa ei majoritate, într-o neagră mizerie.

Până acum, nimeni nu a încercat să inițieze un dialog serios și de esență, privind modalitățile concrete prin care această minoritate și-ar putea (re)găsi locul și rostul în lumea unei galopante și neiertătoare globalizări.

Meseriile străvechi ale romilor au dispărut rând pe rând: spoitorii, arămarii, rudarii, fierarii, zlătarii ori lăutarii nu mai pot identifica astăzi resurse suficiente de supraviețuire în ocupațiile lor tradiționale.

Din păcate, abandonarea forțată a preocupărilor autarhice nu a fost urmată de o resetare sistemică. Mai pe șleau, romii au fost lăsați în plata Domnului și a paliativelor sociale famelice.

Cu toate că ajutoarele pe care administrațiile locale le pot dirija înspre aceste comunități sunt destul de reduse, totuși, la nivel național, costurile reale devin enorme.

Rasiștii vor evidenția în permanență caracterul infect al țiganilor, acreditând ideea că aceștia ar fi un pericol la adresa populației majoritare.

Desigur, o astfel de mentalitate totalitară și-a arătat cumplitele efecte în politica nazismului privind rasele inferioare dar exacerbarea acestor tensiuni ar putea duce la crearea și consolidarea unei opinii cât se poate de negative la adresa romilor.

Este foarte simplu să arăți cu degetul, să denunți focarele de infracționalitate create în adevăratele ghetouri de la marginea saterlro și orașelor, dar este mult mai dificil să vii cu soluții viabile menite să destructureze prin mijloace legale aceste excrescențe maligne.

Pornind de la caracterul special al comportamentului social al romilor, probabil că ar trebui să ne ocupăm de transformarea acestui univers gregar, pornind din interior.

Ar fi util poate, să fie promovați membrii onorabili ai comunităților de romi. S-a încercat ceva în acest sens, este vorba despre așa zisul facilitator comunitar, dar atunci când lucrurile nu depășesc stratul epidermic al micului interes conjunctural electoral, rezultatele întârzie să apară.

Promovarea „elitei comunității”, prin sprijin educațional, prin inserția acesteia în sfera decizională, ar putea să dea speranțe unei reconsiderări a minorității rome.

Disprețul afișat, ura, umilinițele și vexațiunile, excluderea socială, la care sunt supuși foarte mulți romi, sunt tot atâtea elemente distorsionante, ale unui proces de acceptare socială a acestora.

Cum poate reacționa un om care, indifernt de ce ar face, este supus oprobiului public.? Suita de clișee și prejudecăți primitive nu fac altceva decât să adâncească o prăpastie cu urmări nefaste pentru stabilitatea întregului sistem.

Un program național de emancipare a romilor, întocmit pe baze serioase și cu ținte pragmatice ar putea să desțelenească acest deșert comunicațional.

Un asftel de proiect, de solidaritate națională în care să fie cuprinși și romii, ar edifica – pe termen mai lung – o comunitate a echilibrului, toleranței și prosperității.

Felician POP

- Advertisment -spot_img

Cele mai populare

Comentarii recente