Un ” puşti „din Dâmbovița își face singur casă de când a început criza Covid-19. A muncit cu ziua și a vândut bălegar ca să-și cumpere materiale .
Un băiat de 16 ani ne arată cum să ne luptăm pentru ceea ce ne dorim: cu mâinile goale, săpând în bălegar, dacă trebuie. Visurile nu țin cont de pandemie sau de starea de urgență ca să prindă aripi .
El n-a plecat ca băieţii , cu 5 lei, cu 10 lei în sat. El a plecat cu 2 lei, mai mult de 2 lei nu şi-a luat. Mi-a zis că dacă eu iau 5 lei, tu mâine ce faci de pâine? Îţi las 3 lei, să ai de pâine. El a zis asta, copilul ăsta… De la 9 ani munceşte să-şi facă acoperişul ăsta.
Georgică are 16 ani şi e cel mai mic dintre cei 12 copii ai familiei Ştefan, din satul Cocani, Dâmboviţa. Fraţii şi surorile lui au familiile lor acum, el a rămas cu părinţii, într-o casă cu obraji galbeni şi scorojiţi. Acoperişul de ţiglă e găurit în mai multe locuri, doar două odăi mai pot fi locuite.
Geta şi Marian ,parintii lui au muncit cot la cot până s-au îmbolnăvit. Marian a făcut un atac vascular cerebral şi multă vreme n-a putut vorbi. Acum iese rar din casă, merge încet prin curte şi vorbeşte şi mai încet, parcă pentru a-şi cere scuze pentru starea lui de neputinţă. Nu mai e zdravăn, ca pe vremuri, să ridice munţii pentru Georgică. Băiatul trebuie să înveţe meserie de la alţii, iar de sprijinit, să se sprijine pe propriile lui braţe.
Bani de pâine, de medicamente, de doctor se mai găsesc, de la copiii mai mari. Dar banii pentru o casă se strâng mai greu. Georgică, aşa timid cum e, n-a vrut să meargă la şcoală. Când avea 9 ani, povesteşte mama, i-am luat nişte capre, l-am trimis cu ele, s-a chinuit mult. Caprele au făcut căpriţe, a vândut căpriţele şi a pus banii deoparte”.
Georgică nu e deloc dornic să rememoreze cum a făcut prima mie de lei. “Când umblam cu caprele, era rău, cum să fie? Era rău că fugea”.
“Nu recunoaşte, dar regretă acum că nu s-a dus la şcoală, ca toţi copiii. Poate se duce după ce termină casa, că e bună şi cartea, te descurci mai uşor în viaţă”, spune Iuliana, sora măritată în sat.
Soţul Iulianei lucrează în construcţii şi l-a luat pe Georgică ucenic, să-l înveţe meserie: “să dau tencuială, să pun cofraj, să torn beton. Trei lopeţi de ciment şi restul nisip”.
Vreo doi ani a lucrat puştiul, ca ajutor pe şantier. O activitate care i se pare mult mai uşoară decât alergatul după paricopitate.
O vară întreagă, puştiul a scormonit după bălegar, în curtea părinţilor sau în alte curţi, l-a urcat în căruţă şi l-a vândut prin sat. “Pe la noi, lumea vinde bălegarul, dar i l-a dat lui, să-l vândă el. Şi a luat 50 de lei de căruţă, cât să-i dea omul? El a fost mulţumit, că nici nu e greutate aşa mare la lopată. Şi când a făcut 105 milioane (n.r. – 10.500 de lei), s-a apucat să-şi cumpere BCA-ul.
Proiectul de casă i l-a făcut cumnatul lui, soţul Iulianei. Mâna de lucru? Prietenii lui, Victor şi Ionuţ. Lucrează de dimineaţa până seara în curte, serioşi ca nişte oameni mari. “Când nu ne ducem la şcoală, noi oricum lucrăm”, explică Victor, care e într-a VIII-a.
Cine doreşte să-l ajute pe Georgică să-şi termine casa poate dona , cu precizarea Pentru Georgică Ştefan, în contul Asociaţiei Şansa Ta, care ajută familia Ştefan de peste cinci ani.
Conturile bancare deschise la BCR :
CONT IN LEI RO64RNCB0591123278690001 ;
CONT IN EURO RO37RNCB0591123278690002.
