“Nașteți-vă sfinți!” – Părintele Arsenie Boca
Viața de familie ar trebui să fie o încercare de imitare a iubirii care există între persoanele Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Este vorba despre o iubire dezinteresată, despre o iubire jertfelnică, despre o iubire capabilă de orice sacrificiu, despre o dăruire reciprocă.
Înainte de a întemeia o familie, doi tineri – un băiat și o fată – se întâlnesc, se plac, încep să se înțeleagă și ajung să se îndrăgostească. Între ei se înfiripă o iubire puternică și pe zi ce trece realizează că au foarte multe lucruri în comun. Își dau seama că împreună formează un întreg și își doresc cu ardoare să trăiască împreună toată viața, luând decizia majoră de a se căsători. Își dau seama că o existență aventuroasă nu face altceva decât să îi îmbătrânească înainte de vreme și să îi orienteze într-o direcție greșită: “cine face curte, nu face carte”, zice părintele Arsenie Boca. Bineînțeles, înainte de nuntă, tinerii își testează sinceritatea și seriozitatea: “Oare, acest băiat va fi un soț devotat și un tată responsabil pentru copiii care vor veni? Oare, această fată va fi o soție credincioasă și o mamă destoinică pentru copiii cu care ne va binecuvânta Dumnezeu?” Sunt întrebări care vor primi răspuns pe parcursul vieții. Apoi, la timpul potrivit, cu încredere pornesc pe drumul vieții în doi, primind binecuvântarea părinților și a lui Dumnezeu prin Taina Cununiei. Începe urcușul. Crucea vieții familiale nu poate fi purtată, într-o direcție ascendentă, fără credință puternică, fără prietenie adevărată, fără iubire și respect. Aceste flori asigură stabilitatea familiei și contribuie la făurirea frumuseții căsniciei, transformând-o într-o veritabilă biserică a lui Dumnezeu. Intervin și momente dificile, însă prin înțelepciune, înțelegere și comunicare ele pot fi depășite. Egoismul, invidia, mândria, gelozia necontrolată, dorința de subordonare, violența verbală și fizică nu au ce căuta într-o familie creștină. Acestea conduc la dezordine, la haos și chiar la divorț, producând suferință. O familie presupune unitatea prin iubire a membrilor ei.
O familie nu se poate susține doar prin latura sexuală a acesteia
E adevărat, eroticul joacă un rol însemnat, în special când soții sunt mai tineri, dar, așa cum recomanda părintele Arsenie, se impune să ne ferim “și de abuz și de refuz”. Se cuvine să se mențină un echilibru în privința sexualității pentru ca nu cumva trupul să fie sleit de puteri prea devreme. Cumpătarea este secretul unei vieți sexuale sănătoase și îndelungate. Iubirea dintre soți nu trebuie confundată în totalitate cu erosul. Dacă doi tineri se căsătoresc doar din pornirea și dorința de a face dragoste “în legalitate”, relația nu poate avea mari șanse de a rezista în timp. Dacă urmărești doar satisfacerea poftelor trupești poți cădea foarte ușor în adulter, în preacurvie, fără să conștientizezi în realitate că ai greșit, crezând că doar asta contează. Adulterul creează cea mai sângeroasă rană în viața de familie, constituind cea mai mare prostie a unui soț. De aceea, părintele Boca scrie: “să-ți ferești capul de frig și de prostie!” Prin adulter te arunci cu bună știință în frigul singurătații, al izolării, al deznădejdii. Eroticul trebuie dublat de o legătură afectivă puternică stabilită între soți, în baza căreia ei pot depăși cu succes toate perioadele de criză care survin.
Viața din familie trebuie îmbinată cu viața din Biserică. Dacă Domnul Iisus Hristos conduce și familia și Biserica, atunci suntem pe calea cea împărătească a mântuirii. Familia, trăgându-și seva din Biserică, se împlinește prin nașterea de copii. Oricâte bunuri ai acumula, oricât ai avansa din punct de vedere profesional, dacă nu ai copii parcă nu te simți împlinit. Sunt cazuri în care soții nu pot avea copii. În astfel de situații ei găsesc alte modalități de a se simți împliniți, inclusiv înfierea unor copii abandonați, care abia așteaptă să-și găsească un cămin. Copiii, la rândul lor, fie că sunt dobândiți pe cale naturală, fie prin înfiere, trebuie crescuți și educați în așa manieră încât să știe ce înseamnă iubirea de Dumnezeu și de aproapele, ce este binele și în ce constă răul. În acest sens, părinții înțelegând pedagogia divină referitoare la răsplată și pedeapsă, au datoria de a deveni, prin fapte concrete, primele modele și cele mai concludente exemple de virtute pentru copiii lor. Nu e suficient doar să le asigure copiilor cele necesare traiului și studiului, ci e nevoie să le acorde și timpul lor, în calitate de părinți. În aceste momente, copiii pot discuta intim și sincer cu părinții, exprimându-și bucuriile și temerile. Cuvintele părinților au un mare efect asupra lor. Copiii vor să simtă că părinții le sunt prieteni și că au încredere în ei. Bunicii, la rândul lor, se pot implica în creșterea nepoților, completând educația oferită de părinți. Prin colaborarea tuturor, copiii vor crește ca și creștini și stâlpi ai societății. Sunt situații nefericite în care părinții soților nu sunt călăuziți de cele mai bune intenții față de tineri și față de nepoți. Pare greu de crezut, dar sunt părinți care luptă chiar pentru destrămarea familiilor propriilor copii. De pildă, o mamă îi spune fiicei: “De ce cumpărați împreună acel apartament? Dacă divorțați?…” De aceea, părintele Arsenie Boca, fiind foarte prevăzător și bine intenționat, spune: “tinerii să se mute de la bătrânii care le strică casa”.
Este foarte important să existe o colaborare activă între părinte-dascăl-preot, adică între Familie-Școală-Biserică. Această conlucrare asigură succesul educației copiilor în spiritul iubirii și al toleranței. Rolul decisiv le revine, totuși, părinților, care au menirea de a-i familiariza pe copii cu biserica, rugăciunea, postul, iertarea, Spovedania, Împărtășania, imprimându-le principii solide care să nu-i părăsească niciodată în devenirea lor ca oameni de nădejde. Ca atare, responsabilitatea părinților este uriașă: “Cei care opresc copiii de la credință sunt osândiți mai rău ca sinucigașii. Dacă nu poți vorbi cu copiii tăi despre Dumnezeu, vorbește cu Dumnezeu despre ei”, afirmă cu autoritate părintele Boca. Curăția vieții părinților este cea care asigură curăția vieții copiilor. De aici, îndemnul părintelui Arsenie: “Nașteți-vă sfinți!” Lacrimile și rugăciunile părinților sunt cele mai fierbinți. Rugăciunea pătrunsă de credință aduce împlinirea bunelor dorințe. Părinților, când vă simțiți copleșiți de nevoi și depășiți de situație, chemați-L pe Dumnezeu în ajutor, prin rugăciune. Stăruința voastră în rugăciune vă va da înțelepciunea de a ieși din orice situație, întrucât la Dumnezeu toate sunt cu putință.
Părintele Arsenie Boca este tranșant și în privința avortului, care trebuie evitat cu necesitate: “Copiii nefăcuți strică pe cei făcuți… Păcatele se înregistrează în codul genetic al fiecăruia”. Avortul este o crimă colosală, odioasă, deoarece întrerupe o viață a unei persoane cu identitate separată, chiar dacă aceasta nu s-a născut încă. Omul devine om/persoană, cu trup și suflet, la zămislire, nu la naștere. Avortul este o cauză a suferințelor omenirii.
Dragii mei cititori, feriți-vă de avort, iubiți-vă soțiile și soții, investiți timp, bani și energie, cu responsabilitate, în educația copiilor, fiind adevărați creștini prin gânduri, cuvinte și fapte bune. Răspândiți lumină în jurul vostru!
