După mai mulţi ani, cu voia lui Dumnezeu, s-a întâmplat un foc mare în Mănăstirea Tolga şi văpaia a cuprins atât de repede întreaga biserică, încât fraţii n-au mai putut să deschidă uşile bisericii şi să scoată câte ceva de acolo.
Biserica a ars cu toate lucrurile ce erau într-însa şi toţi credeau că a ars şi Icoana cea făcătoare de minuni, pentru care erau trişti.
Însă, după acel foc, au găsit Sfânta Icoană, în afara mănăstirii, în dumbravă, stând într-un copac, fiind scoasă din foc de mâini îngereşti şi nu de mâini omeneşti şi de acolo strălucea cu multă lumină. Ei au luat-o iarăşi cu multă bucurie şi în scurt timp au zidit o biserică mai frumoasă decât cea dintâi, înfrumuseţând-o cu cele necesare și cuviincioase unui asemenea sfânt locaş.
Această biserică și mănăstire zidită din piatră se vede până astăzi, iar darul Preacuratei Fecioare Născătoarei de Dumnezeu, nu încetează şi acum a face minuni, curgând mir ca din izvor din sfânta sa icoană, dând tămăduiri de toate neputinţele şi izgonind duhurile cele rele din oameni.
