Potrivit datelor transmise joi de INS, România are circa 443.000 de șomeri după definiția Biroului Internațional al Muncii. Cam cât populația unui județ cum e Arad sau Dâmbovița. Doar că cifrele sunt înșelătoare.
Șomajul invizibil este în creștere. Iar când spun „șomaj invizibil” mă refer la cei oamenii descurajați și la cei cu normă parțială care ar dori să lucreze mai multe ore, dar nu au unde sau nu au cum. Rata oficială a șomajului nu îi consideră șomeri. Atunci când vorbim despre rata oficială a șomajului – acum la un nivel scăzut – îi ignorăm pe acești lucrători, care sunt invizibili în statistici.
Piața muncii s-a mai „răcit” anul trecut, dar rămâne încă tensionată. Cererea de forță de muncă a încetinit ușor (+1,1% în 2023, în scădere de la +2,3% în 2022), resimțind încetinirea economiei și creșterea costurilor cu forța de muncă. Serviciile și industria au fost principalii „vinovați” de această încetinire a creșterii ocupării, în timp ce sectorul care angajează semnificativ este cel al construcțiilor, pe fondul numeroaselor proiecte de infrastructură aflate în curs.
Perspectivele pieței muncii
Piața muncii va trebui să facă mai mult cu mai puțin – ne așteptăm la intensificarea presiunilor demografice care influențează oferta de muncă, arată raportul BRD. Potrivit FMI, până în 2030, creșterea ofertei de muncă la nivel mondial va fi de doar 0,3%. Țările care se bucură de un dividend demografic vor contribui la susținerea creșterii forței de muncă la nivel mondial, iar doi din trei oameni nou intrați pe piața muncii vor veni din India și Africa sub-sahariană, arată un raport recent al BRD.
Noul „șerif” în oraș – Inteligența Artificială. Potrivit „The Future of Jobs Report” lansat de Forumul Economic Mondial, peste 85% dintre firme spun că adopția tehnologiilor noi și extinderea accesului digital sunt tendințele viitorului, se mai spune în documentul citat.
Economiile avansate vor beneficia de inteligența artificială mai devreme decât economiile de piață emergente și în curs de dezvoltare. IA va spori locurile de muncă actuale, mai degrabă decât să le înlocuiască complet și va duce și la crearea de locuri de muncă complet noi. Cei care se pot adapta și învăța să folosească noile instrumente vor fi mai bine poziționați pentru a reuși.
FMI estimează că, în economiile avansate, inteligența artificială ar putea influența aproximativ 60% dintre lucrători, aproximativ jumătate dintre cei expuși obținând o productivitate mai mare și obținând venituri mai mari. Inteligența artificială ar putea afecta aproximativ 40% din locurile de muncă din economiile de piață emergente și 26% din locurile de muncă din țările cu venituri mici.
Joburile care vor scădea treptat sunt cele care țin de secretariat, casierii, servicii poștale, vânzători de bilete și operatori care introduc date în computer. Cu toate acestea, este la fel de important să înțelegem limitările sistemelor de IA.
Angajatorii estimează că 44% din abilitățile lucrătorilor vor fi perturbate în următorii cinci ani și șase din 10 lucrători vor avea nevoie de programe de training. Cea mai mare prioritate pentru formarea de competențe este reprezentată de abilitățile cognitive – gândire analitică și creativă, urmate de AI și big data.
Munca hibridă va continua, fiind preferată și de angajatori și de angajați. Angajații mai ales percep multe beneficii asociate lucrului de acasă: economii de costuri (financiare, timp, energie), flexibilitate, spațiu de lucru personalizat și așa mai departe.
Cu toate acestea, există și provocări asociate, cum ar fi menținerea culturii companiei sau coeziunea echipei. În prezent, România este prost adaptată pentru acest peisaj în schimbare din cauza multitudinii de slăbiciuni ale pieței muncii: rata ridicată de inactivitate a populației în vârstă de muncă, numeroși studenți lipsiți de un nivel adecvat de competențe de bază, o implicare slabă a populației adulte în învățarea pe tot parcursul vieții și o pondere scăzută a persoanelor care au abilități digitale de bază.
Ar fi necesare politici active pentru:
▪ îmbunătățirea calității și relevanței sistemului educațional și accelerarea implementării educației duale. La fel de important este consolidarea performanței în ceea ce privește competențele digitale și limbi străine.
- creșterea ratei de școlarizare și participare pe piața muncii a copiilor defavorizați
- creșterea eficienței procesului de asistență în căutarea unui loc de muncă, plăți de stimulente pentru a încuraja angajatorii să angajeze tineri ucenici
- sprijinirea reintegrarii persoanelor inactive, adică programe care să ofere o a doua șansă, recunoașterea învățământului non-formal
- regândirea poverii fiscale asupra muncii – România are una dintre cele mai mari presiuni fiscale dintre statele membre UE.
Rata de ocupare pentru grupa de vârstă 20-64 de ani s-a îmbunătățit ușor la 68,7% în 2023 (+0,2 pp), dar pe segmentul 15-64 ani scăzut la 63% (-0,1 pp).
Sectorul privat a absorbit 82,8% din persoanele ocupate, sectorul public a concentrat 16,6% din ocuparea forței de muncă și 0,6% dintre persoanele ocupate lucrau în sectorul mixt. Din numărul total de persoane ocupate, 11,9% lucrau în sectorul agricol, 33,2% în industrie și construcții și 54,9% în servicii.
Rata ridicată a șomajului în rândul persoanelor cu vârsta sub 25 de ani rămâne îngrijorătoare (21,8% în 2023 față de media UE 14,5%).
Dincolo de rata oficială a șomajului ar fi util să ne uităm la alți trei indicatori publicati de INS:
- persoane subangajate (sub-ocupate)- persoane care lucrează cu fracțiune de normă, care doresc și sunt disponibile să lucreze mai multe ore decât în prezent
- persoane inactive din punct de vedere economic care caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile imediat pentru a începe să lucreze
- persoane inactive din punct de vedere economic dar care nu caută un loc de muncă, deși ar fi disponibile să înceapă să lucreze
Persoanele în vârstă au o probabilitate de 5 ori mai mare de a rămâne în șomaj peste doi ani decât un tânăr de sub 25 de ani
Cu excepția celor de peste 50 de ani, la toate grupele de vârstă cei mai mulți stau circa 6-11 luni până să obțină un job nou. În cazul celor de 50+, durata șomajului este de peste doi ani. Sunt și din cei care își găsesc după o lună de așteptare, dar cazurile sunt puține (4%). „Grosul” (aproape o treime) așteaptă doi ani până să-și găsească un nou angajator.
Această trecere de la șomajul pe termen scurt la șomaj pe termen lung este deprimantă pentru cineva care dimp de 30 de ani a muncit fără întrerupere și care dintr-o dată se vede dat deoparte. Sunt peste 100.000 de români în această situație, potrivit datelor Statisticii.
Nici tinerilor nu le e mai ușor…
Primul motiv pentru care tinerii nu-și găsesc de lucru este pentru că nu își caută un job, fiind preocupați cu studiile (530.000).
Al doilea motiv pentru care tinerii nu-și găsesc de lucru este tocmai pentru că sunt tineri. Lucrătorii tineri de astăzi sunt mult sub-angajați, așa cum au fost sub-angajați în ultimii 30 de ani. Tocmai pentru că sunt tineri.
Al treilea motiv pentru care tinerii nu își găsesc de lucru este că au aceleași probleme pe care le întâmpină și ceilalți solicitanți de locuri de muncă în urma recesiunii profunde și a recuperării lente.
Un alt motiv este că o încetinire a consumului (la care asistăm în această perioadă) duce la o scădere a cererii agregate, care duce la o scădere a cererii de muncă în general. Iar lucrătorii tineri sunt afectați mai puternic decât cei în vârstă de astfel de variații ale cererii agregate.
Peste jumătate dintre ”subocupați” au studii de nivel scăzut, iar alți 43,4% au un nivel mediu de educaţie. Pe lângă această categorie, a subocupaților, mai avem și emigrația, care reduce forța de muncă disponibilă din România și coboară rata șomajului.
Potrivit unui raport publicat de Banca Mondială, aproape 3 milioane de români în vârstă de muncă lucrează în străinătate.
Dintre românii plecați în străinătate, un sfert sunt dintre cei cu studii superioare. Exodul de creiere poate avea consecințe grave pentru dezvoltarea viitoare a României, iar orașe ca București, Cluj, Iași și Timișoara resimt din plin această presiune de pe piața muncii.
