Iubirea lui Dumnezeu nu poate să caute decât răspunsul la ea, și anume: iubirea noastră către El. Iar atunci înseamnă că „iubirea nu poate fi înlocuită cu nimic, dar ea înlocuiește totul”.
Când spunem „Dumnezeu ne iubește”, acesta este un cuvânt plin, pentru că se vede că ne iubește. Când spunem că Dumnezeu a lăsat puterea omului de a iubi, acest lucru, din păcate, nu prea se vede întotdeauna. Iubirea lui Dumnezeu nu poate, desigur, să caute decât răspunsul la ea, și anume: iubirea noastră către El.
Iar atunci înseamnă că „iubirea nu poate fi înlocuită cu nimic, dar ea înlocuiește totul”. Adevărat este și pentru ce am vorbit până acum (deci, pentru iubirea lui Dumnezeu), dar adevărat și pentru noi, atât cât noi reușim să iubim.
Domnul cere să nu așteptăm nimic în schimb pentru binele făcut și ne făgăduiește marea plată a veșnicei bucurii, spunând că vom fi fii ai Celui Preaînalt. Știți ce spunea Domnul Iisus Hristos despre Înfricoșătoarea Judecată și despre faptul că drepții vor fi îndreptățiți doar pentru dragoste, doar pentru faptele dragostei. Fii ai Celui Preaînalt se vor numi ei, vor străluci ca stelele pe cer.
(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, 2001, p. 63)
(Sfântul Luca al Crimeei, Predici, Editura Sophia, București, 2010, p. 347)
