vineri, martie 29, 2024
AcasăEditorialLa răscruce

La răscruce

Credem că se poate spune  cu suficientă îndreptățire că electoratul român a avut o subită iluminare atunci când a votat cum a votat la recentele petrecute alegeri. A simțit, sau, mă rog, a intuit, dacă vor fi existând niscaivaintuiții colective, că e groasă, că așa nu se mai poate, că e musai sădetermine o schimbare radicală în raport cu ceea ce s-a întâmplat până maideunăzi.S-a mai spus, la fel de corect, șică aceiași n-au votat de fapt în favoarea coaliției reprezentate de președintele ales, ci pentru un ins de care se puteau mai lesne lega speranțele de schimbarea stărilor de lucruri. N-a votat neapărat și numai împotriva lui Victor Ponta,ci împotriva unui mod de a a face politică, de două decenii și jumătate, V.P.având neșansa, dar și realizând și trista performanță de a întruchipa până la saturație tarele acestui mod de a guverna, care ne-a dus până în proximitate aunui faliment anunțat.Așa cum se poate observa dincontemplarea cotidiană a acțiunilor DNA și a altor organisme având ca misiuneofensiva anticorupție, situația este dramatică.

Un procent covârșitor al claseipolitice actuale performează din greu în jaful la adresa banului public, laniște cote inimaginabile pentru orice minte conectată la normele unei minimemoralități sociale. Mai simplu spus, se fură ca în codrii de pe vremuri, că astăzinu prea mai avem nici de-acestea.Desigur, după cum ne arată analizele, unii fură mai mult, alții ceva mai puțin, dar tot consistent, așa încât nu prea avem ce alege dintr-o ofertă în care unii sunt doar cu ceva mai puțin abjecți, decât alții. Categoric, nu avem fecioare neprihănite în această lume dominată copios de lăcomie și desfrânare. Una peste alta, situația e tristă,tovarăși! Am avea noi, după statistici, oarecari creșteri economice. Avem unoarecare ascendent asupra unor republici post-sovietice ori asupra unor țări din Africa (nu asupra tuturora). Dar, oricum, suntem departe de a fi pe drumulcel bun.

În pofida apartenenței la o prestigioasă familie europeană, în ciudaresurselor cu care ne-a înzestrat divinitatea, ne târâm consecvent în coadaplutonului, iar cu ritmul nostru de dezvoltare, distanța dintre noi și ceilalțise mărește, nu se micșorează.Sporul nostru demografic e lapământ, iar copiii noștri, mai ales cei mai dotați, își iau zborul în chipsistematic spre niște zări mai promițătoare, îndemnați la aceasta chiar deelanul sinucigaș al propriilor părinți. Nu prea avem de unde să completăm acestdeficit demografic, din cauza lipsei noastre de atractivitate economică și,oricum, nici dacă am avea mai mulți imigranți, n-am prea avea ce să le dăm delucru.Corelativ cu reculul demografic șicu plecarea tinerilor activi, se produce un spor corespunzător al populațieivârstice, a beneficiarilor sistemelor de asistență socială. Acest faptgenerează o presiune uriașă asupra fondurilor de pensii și asupra sistemului deasistență sanitară. Sfârșitul nu e foarte îndepărtat și nu poate fi decâtcolapsul acestor sisteme, fie prin incapacitatea de plată a acestor servicii,fie prin reducerea lor la limita sărăciei extreme. Mai ales că nici cu altelenu stăm prea bine. Mii de firme se închid, capitalul românesc este însuferință, agricultura se târâie, singurul lucru care crește și înflorește estesărăcia celor mulți și obidiți, adică vreo 40% din totalul românilor.Astfel că este imperios necesară oschimbare radicală. Și nu „pe ici, pe colo”, ci chiar „prin punctele esențiale”,cum spunea cu o amară ironie Nenea Iancu. Nu e vremea de carpel și încercări zadarnice.Ori ne hotărâm s-o rupem cu păguboasa tradiție, ori ne înscriem ordonați șideciși pe cursul suicidar pe care ne aflăm astăzi.Se aude, Klaus­? Se aude (preapuțin stimați), politicieni? Și voi vă veți scufunda, o dată cu noi, oamenii derând!

- Advertisment -spot_img

Cele mai populare

Comentarii recente