În crângurile moțești, dar și în satele colonii, întemeiate de către moți în județul Satu Mare începând cu 1924, miercurea din mijlocul postului – Męse Păręse – are în continuare o semnificație specială. „Păresimile” semnificau la începuturi cele patruzeci de zile ale postului – Quaresima în latina- dar în timp termenul și-a găsit refugiul doar în Miaza Păresii, adică mijlocul postului. În ziua de Męse Păręse nu se lucra. Era strict interzis ca femeile să toarcă, să țeasă, să depene.
Pretutindeni la moți, se amintește de o femeie care a desconsiderat această sărbătoare și a depănat. Drept pedeapsă, a continuat de atunci să mimeze această acțiune, printr-un gest repetitiv cu mâinile, întreaga sa viață. Una dintre cele mai interesante și expresive variante ale narațiunii le-am cules de la Victoria Rusu (lelea Victoria de la gară) din Marna. Iată transcrierea dialectologică a fragmentului:
„La Męse Păręse, ĭera numa bin’e h’iĭert tortu. Și o muĭęre d’e la munt’e, o d’epănat jurebd’e în sărbătǫrĭa aĭa și o zâs că ĭa a lucra că are mult d’e d’epănat și a pun’e râzboĭ. Și tăt așę o făcut cu mânurile tătă viață ĭeĭ cum o d’epănat. Și d’e aĭa la noĭ nu să lucrĭază în sărbătǫrĭa asta. Nu lucră nič unu d’in mărnęn’i, în Męse Păręse.”
Lelea Victoria de la gara, din Marna, jud. Satu Mare.
George NEGREA
