Se știe că astenia cea mai grea este cea de primăvară și de aceea, repede ea se poate transforma într-o nevroză.
Nicăieri aceasta nu este mai vizibilă decât în sânul formațiunilor politice, asta poate și pentru că mișcările acestora reprezintă deja, mai mult un fenomen media, deci de fulgurante aparențe, decât unul de solide esențe.
PDL trece prin momente grele, cum nu a mai avut de prin 2001 – 2002, când era ținta unui adevărat linșaj politic.
Hemoragia provocată de intempestiva – și totuși previzibila – plecare a băseștilor de extracție udristă, a cam dat peste cap socotelile de pe Aleea Modrogan.
Traian Băsescu, prin celebrii săi interpuși, încearcă să recupereze partidul a cărui resurecție și-a legat numele de prestația sa. Nu-i ușor să repari zidul crăpat al casei, în vreme ce afară ploile și fulgerele Puterii, dar mai ales ale foștilor comparși, se abat asupra ta, nemilos.
Unde mai pui că PDL a rămas să tragă și ponoasele pentru prostiile pe care le-a făcut, împreună cu cei plecați, în anii sordidei lor guvernări.
Drama cea mai mare a acestui partid nu este legată neapărat de ceea ce au făcut pe când erau la Putere, ci de catastrofa comunicațională care a măturat PDL de pe scenă, în frigurosul decembrie 2012.
Tragedia însă, este că din această cumplită eroare, pedeliștii par a nu fi învățat nimic. Comunicarea lor cu electoratul a rămas anevoioasă și găunoasă.
Cine știe, poate portocaliii nu mai au bani să angajeze niște specialiști în comunicare, ori pur și simplu sunt incapabili să realizeze cât de important este să fii într-o legătură permanentă și directă cu potențialii tăi alegători.
Nici USL nu se simte prea bine, oricum alianța aceasta, născută din sfânta dorință de a-l pune cu botul pe labe pe vicleanul cotrocean, nu are zile prea multe.
Interesant de observat este faptul că alianțele acestea funcționează perfect atâta vreme cât componentele sale sunt în Opoziție și se pulverizează, mai devreme sau mai târziu, după accederea la Putere.
Nevoile și încrâncenarea par a fi lianți mult mai redutabili decât îmbuibarea și îndestularea de după.
PSD își numără bobii și constată că o mișcare pe cont propriu, nu-i doar o simplă aventură, așa că reinventează o veche siglă, USD, (Uniunea Social Democrată), sub care a candidat actualul PDL, în 1996! Am fi așteptat puțină fantezie, totuși, din partea unui partid care avea pretenții novatoare.
Aliații morganatici ai PSD, Partidul Conservator al lui Dan Voiculescu, cel care nu are voturi decât la ratingul Antenelor și dubiosul UNPR, care s-a rupt din PSD, s-a prostituat apoi cu PDL și s-a întors în brațele molatice ale pesedeilor, nu ajută prea mult marele partid social democrat, oricum acesta ar avea aproximativ același rezultat în alegeri și fără acești mărunți companioni conjuncturali.
PNL se află într-o situație extrem de ciudată, ceva care ar putea fi catalogat sub sintagma ”agonie și extaz”.
Mișcarea cu Klaus Iohannis este una inteligentă, indiscutabil. Capitalul de imagine al edilului șef sibian este foarte mare, și acesta este dublat și de potențialul imagologic extern pe care ar putea să-l asigure.
Pe de altă parte, miza liberalilor în 2014 este strivitoare de-a dreptul. Europarlamentarele reprezintă un test extrem de dificil pentru liberali care au destule probleme organizatorice în teritoriu, așa că vor trebui să muncească acum, cât toți ceilalți competitori la un loc, pentru a-și câștiga un loc sub soare.
Indiferent de gâlceava aceasta tautologică pe care PNL o are în ultima vreme cu colegii de coaliție, dacă acest partid va scoate un rezultat bun, PSD va fi silit să-și reconsidere atitudinea față de liberali.
Mișcarea Populară a tras deja prea mult aer în piept, numai că timpul până la europarlamentare este destul de scurt, iată au mai rămas doar aproximativ trei luni, pentru a-și mai consolida niște structuri teritoriale serioase, singurele care îți pot asigura succesul la acest tip de alegeri.
E anotimpul nevrozelor, a unei febre – vesperale pentru unii, dătătoare de noi frisoane pentru alții – dar cu siguranță că încheierea primăverii din anul acesta, nu va însemna doar un simplu sfârșit de anotimp…
Felician POP
