Pățaniile din ultima vreme ale mogulului Dan Voiculescu par să ilustreze cât se poate de bine spiritul zicerii filosofice despre norocul cel schimbător (fortuna labilis).
Ea vrea să însemne că norocul te poate însoți o vreme, mai scurtă sau chiar mai îndelungată, dar, la un moment dat, te părăsește cu ingratitudinea unei iubite infidele care nu are deloc plăcerea consecvenței în dragoste. De pe culmile triumfale ale puterii și succesului te poți trezi rostogolit și pe dată în tenebrele deziluziilor și disperării. Adevărul acestui adagiu consacrat de străbunii noștri în înțelepciunea lor pragmatică tinde să-l constate pe propria piele și marele personaj mai sus evocat, căruia trebile și merg tot mai mult din rău în mai rău.
Căci cine ar fi putut să-și imagineze că în plină guvernare a alianței din care partidulețul domniei sale face parte determinantă, în deplină putere și influență a trustului antenist, el, marele patron și născător al coaliției anti-băsiste, va face potecă bătătorită la DNA și la instanțele de judecată care sunt pe cale de a-l arunca în restriștea recluziunii și penitenței.
Ce-i drept, până în prezent el a beneficiat de un tratament cu totul privilegiat în raport, să zicem, cu un alt corifeu al mișcării menționate, Adrian Năstase, care a cunoscut și mai cunoaște cu prisosință spațiul
dezagreabil și dezonorant al penitenciarelor. Deși, la drept vorbind nu ni se pare cu nimic mai culpabil, dimpotrivă, în raport cu cel cunoscut sub numele conspirativ, și nu prea, de Felix. Măcar Adrian Năstase e un intelectual distins care a a mai făcut și câte ceva pentru țară, în afara manoperelor care l-au dus în spatele gratiilor. El n-a avut însă știința subtilă de a se blinda în spatele unor trusturi de presă care să-i fie pavăză și ghioagă în caz de nevoie.
Revenind la Dan Voiculescu, nu putem să nu constatăm că performanța sa de până acum de a se sustrage justiției, ba chiar de a face jocurile pe partea pe care s-a angajat a politicii românești este cu totul remarcabilă. Faptele care i s-au atribuit sunt multe și condamnabile. Lor li s-au adăugat în ultima vreme și altele care învederează aceleași tendințe de a se căpătui din averea publică, precum cele de care a fost acuzat și în cauzele pentru care a fost inculpat și condamnat în instanțele de până acum.
Ceea ce este inedit este mersul mai decis și mai sprinten al justiției în cazul mult mediatizat al afacerii ICA în care Dan Voiculescu și-a adjudecat fraudulos în maniera consacrată niște terenuri agricole de mare valoare din patrimoniul aceluiași stat pe care el și mulți alții asemenea lui l-au spoliat după evenimentele din 1989.
Noul complet de judecată de la Curtea de Apel pare hotărât să pună capăt tacticii inculpatului Voiculescu de a tărăgăna procesul până la data prescrierii faptelor în cauză, adică până în decembrie 2014. Colac peste pupăză, același a fost inculpat de DNA și într-o altă tărășenie de șantaj întreprins prin trustul său de presă la adresa unor oameni de afaceri, având ca scop obținerea unor contracte de publicitate. Adică, altfel spus, obligarea acestora la niște „taxe de protecție”, cum sunt ele numite într-un limbaj mafiot. Ancheta, sub control judiciar, îi interzice lui Dan Voiculescu și colaboratorilor, printre altele, plecarea din țară pentru orice motiv. Chiar ca tablou fizionomic, a fost lesne de văzut că numitul este buimăcit și dezorientat. Întrebat cu privire la impresiile despre proces și noii judecători, n-a putut decât să îngaime că aceștia sunt „buni” și că totul e „foarte bine”. Ceea ce nu l-au împiedicat să ceară prin intermediul avocaților strămutarea procesului, un lucru care i-ar garanta pe deplin atingerea termenului de prescripție. În ce privește șantajul, ne-a asigurat că el nici măcar nu-i cunoaște pe cei în cauză. Ca și cum ar trebui să-i cunoască personal.
Impresia pe care o degajă ultimele evenimente este că zilele sale (de libertate) sunt numărate și că sabia care îi atârnă deasupra capului stă să cadă. Cum, necum povestea ar cam trebui să se termine, fie și pentru a ilustra prin acest exemplu, că justiția nu se împarte în conformitate cu grosimea contului din bancă al justițiabililor.
Mihail Fodor
