Federația Organizațiilor Ortodoxe Pro Vita din România își exprimă îngrijorarea cu privire la intenția parlamentarilor români de a aproba studierea în școli a educației sexuale, fără informarea și acordul părinților, adică a celor care au dreptul constituțional și moral de a asigura educația copiilor lor.
Printr-un mecanism nedemocratic, Senatul României a decis, în data de 3 februarie, să retrimită propunerea legislativă la comisia de fond, respectiv Comisia pentru muncă, familie și protecție socială, cu toate că în legislatura anterioară legea cuprindea prevederi prin care părinţii aveau cuvântul hotărâtor în ceea ce privește studierea educației sexuale de către copiii lor. Astfel, textul legii prevedea „derularea sistematică în unităţile şcolare, cu acordul scris al părinţilor sau al reprezentanţilor legali ai copiilor, de programe de educaţie pentru viaţă, inclusiv educaţie sanitară.” Sfidând autoritatea morală a părinților, preşedintele Iohannis a atacat la CCR legea, cerând, ulterior, reexaminarea acesteia.
Suntem în asentiment cu senatorul Titus Corlăţean, care a denunţat, zilele trecute, intenția coaliţiei de guvernare de a forța, prin grave vicii de procedură, reexaminarea unei legi care primise raport favorabil cu doar câteva luni în urmă: „Această majoritate toxică a impus neregulamentar un vot procedural și a stabilit printr-un vot viciat reîntoarcerea legii la comisia sesizată în fond, Comisia pentru muncă, familie și protecție socială, pentru schimbarea textului legii și a raportului FAVORABIL adoptat acum câteva luni, în legislatura anterioară, de aceeași comisie.”
Educație sexuală în școli marca „Sexul vs. Barza”?
Ne întrebăm, însă, ce anume va cuprinde viitoarea materie, având în vedere recenta numire a Adrianei Radu, președinta Asociației „Sexul vs. Barza”, în calitate de membru al Consiliului Economic şi Social, reprezentant al societăţii civile?
Pentru părinții neinformați, precizăm că programul „Sexul vs. Barza” autointitulat „prima platformă de educaţie sexuală în format video pentru adolescenţi” din România, a fost lansat pe 23 aprilie la Palatul Parlamentului. Acest „model educațional” promovează promiscuitatea sexuală și homosexualitatea, învățându-i pe copii cum să facă avort, cum să-și „exploreze” orientările sexuale sau cum să devină consumatori de pornografie.
Iată, spre ilustrare, şi câteva citate din acest program:
„…e important să reţinem că unora le plac fetele, altora băieţii, altora ambele sau persoane transgender, unora le plac fetele cu părul scurt, altora, nu. Cu alte cuvinte, suntem diferiţi şi avem preferinţe diferite, o caracteristică super tare a oamenilor, zic eu.”
„Felul în care actorii şi actriţele din filmele porno reacţionează în timp ce fac sex nu e adevărat, ci este, de multe ori, exagerat. De exemplu, cele mai multe femei nu au orgasm atât de repede sau (şi) se întâmplă mai degraba rar ca două persoane care fac sex să aibă orgasm în acelaşi timp. …Ceea ce în filmele porno pare a fi absolut normal nu e mereu aşa în viaţa reală: sexul anal e în realitate mai puţin popular decât în filmele porno, iar a ejacula pe cineva nu e un lucru care face plăcere neapărat majorităţii oamenilor.”
„Când rămâi însărcinată, ai trei opţiuni: te poţi decide să faci avort, poţi decide să dai copilul spre adopţie sau te poţi decide să-l păstrezi.”
„Poate că ţie şi prietenei tale vă place să va sărutaţi corpurile, dar tu nu eşti pregătit să mergi mai departe. Nu vrei să faceţi sex încă. Asta e o limită a ta pe care o comunici şi o negociezi cu ea. Pentru că sexualitatea înseamnă şi comunicare, înseamnă să-i spui celuilalt ce-ţi place şi ce nu, ce eşti pregătit/ă să faci şi ce nu. Este OK să-i spui prietenului tău că îţi place cum îţi atinge sânii, dar nu vrei să îţi atingă vulva, nu acum. Iar el trebuie să te înţeleagă şi să-ţi respecte decizia.”5
Copiii, cele mai nevinovate victime
Stimați parlamentari, vă amintim că Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 spune, în art. 7: „În unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile de natură politică şi prozelitismul religios.”
Şcoala trebuie să creeze caractere morale, să educe tinerii în vederea corectării unor apucături ale omului needucat. Dacă statul va decide în locul părinților într-o chestiune atât de sensibilă, cum este cea a educației sexuale în școli, consecințele pot fi catastrofale, actul educaţiei reducându-se la o activitate medicală de prevenţie a îmbolnăvirii prin activitatea sexuală. În paralel cu acest rol de cabinet de boli venerice care i se atribuie şcolii, se duce o luptă acerbă pentru eliminarea din şcoală a religiei, care ar putea să contribuie de mii de ori mai bine la educarea în spiritul sănătăţii sexuale a tinerei generaţii.
Pentru limitarea acestor fenomene şi a consecinţelor nefaste pe care le implică nu e nevoie de educaţie sexuală în şcoli, ci de legi care să interzică pornografia, atât în spaţiul public, cât şi în cel virtual, dar și de promovarea valorilor morale ale castităţii, abstinenţei, iubirii, ca bază a actului sexual. Atâta vreme cât imoralitatea se cultivă la nivel legislativ, educaţional şi social, vom asista neputincioşi la un proces de destructurare spirituală şi biologică a poporului român, începând cu cele mai nevinovate victime: copiii.
În ceea ce priveşte „obligativitatea” orei de educaţie/depravare sexuală în şcoli, amintim că protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede, la art. 2, că „statul, în exercitarea funcţiilor pe care şi le va asuma în domeniul educaţiei şi învăţământului, va respecta dreptul părinţilor de a asigura această educaţie şi acest învăţământ conform convingerilor lor religioase şi filozofice.”
De asemenea, art. 29, 6 din Constituţia României spune că „părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror responsabilitate le revine”, în timp ce art. 48, 1 aminteşte despre „îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”, drept şi îndatorire reluate şi de către Noul Cod Civil.
Din acest punct de vedere, orice părinte care nu doreşte să-şi trimită copilul minor la ora de educaţie sexuală poate să îşi exercite dreptul constituţional de a nu-l trimite, fără să poată fi obligat să o facă. Aşadar, părintele are ultimul cuvânt de spus în privinţa educaţiei copilului său, neexistând niciun drept al minorului de 14 ani de a decide el dacă vrea sau nu să participe la ora de educaţie sexuală.
Nu în ultimul rând, proiectul introducerii educaţiei sexuale este ilegal, întrucât încalcă prevederile art. 26, 2 din Constituţia României, potrivit căruia „persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”, dar şi art. 30, 7 care arată că „sunt interzise de lege manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”.
Având în vedere toate cele relatate mai sus, vă informăm că reprezentăm un număr semnificativ de părinți pe care aveţi obligaţia legală şi morală de a-i consulta, înainte de a lua decizii ce privesc în mod direct soarta copiilor lor.
În numele acestor părinţi, solicităm respingerea propunerii de introducere a educaţiei sexuale în programa şcolară. În caz contrar, Domnule Ministru, ne rezervăm dreptul de a ne retrage copiii din şcolile de stat şi de a ne adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor noastre parentale.
Consiliul Director al Federației Organizațiilor Ortodoxe Pro Vita din România
