Ceea ce vedeți în fotografia din dreapta, nu este un simplu aragaz ambulant, ci spațiul sacru unde se prepară zilnic (și silnic!) masa pentru cuviosul șef al Pieței de vechituri și aia mică, domnul Nicu Glodeanu. Având în vedere dimensiunile respectabile ale domnului cu pricina, care amintesc de o formă masivă de relief, vă dați seama că și pretențiile gastronomice sunt pe măsură. Dar vorba aia, are balta pește! Sau dacă nu balta, atunci magazinul din apropiere. Nu lipsesc nici grătărașele, nici micii, bericile și vinucul aferent unei mese digestive. Și chiar dacă la locul cu pricina condițiile nu-s de cinci stele, totuși e bine, mai ales că maldărul ăla de mâncare nu-l costă pe unicul client, nici măcar un leuț! Zice-se că o sudistă lebenițistă s-a dovedit a fi o bucătăreasă neîntrecută și aceasta, în semn de omagiu, îi prepară domnului șăf tot soiul de bunătăți, Acolo, la botul ursului păcălit de ”vulpe”.
Acuma, sigur, că totul este moca, deși dacă stăm să judecăm, domnul Nicu ar cam trebui să treacă pe cele vegetale și să dea jos (măcar) o sută de kile și chiar și așa i-ar mai rămâne destule. Prin piață, legendele circulă iar chiolhanurile (aproape publice) ale lui Glodeanu au intrat deja în legendă prin grandoarea lor, de parcă te-ai afla la campionatul de flămânziți ai sorții, doar se știe prea bine că are domnul director, sau ce-o fi, o poftă mai ceva ca Gargantua și Pantagruel, la un loc! Noi tot scriem, facem poze, dăm date exacte, doar – doar cineva le va lua cândva în seamă. Până atunci, ce să spunem, domnule Glodeanu, somn, ușor, poftă bună și distracție plăcută în cadrul cât se poate de intim de lângă lăzile ălea de plastic, în fața micului aragaz, alături de îndrăgita colaboratoare culinară de prin sudul țării!
A.C.I.D.
