În Neamț sunt 98 de etnici maghiari (conform datelor de la ultimul recensământ) și deși în ultimii ani nu s-a înregistrat vreo migrație etnică de proporții, la alegerile europarlamantare din 26 august 2016 au votat pentru UDMR 1681 de alegători în comparație cu 188 de voturi luate de același partid, în același județ, la alegerile parlamentare din 2016.
Diferența de 1500 de voturi este, ca cifră, populația unui sat mediu din județul Neamț. Ba chiar ar putea fi un număr mai mare decât numărul de votanți care se prezintă la alegeri în comune mai mici care abia au 2000 de locuitori sau chiar 3000 de locuitori (dacă scădem pe cei sub 18 ani și pe cei care absentează la urne).
Tradițional, UDMR are un electorat captiv pe criterii etnice și este mai mult decât evident că din 98 de unguri (la recensămând) sau din 188 de voturi (în 2016) doar printr-un miracol se putea ajunge la 1680 în 2019.
Miracolul are o miză, banii fiind chiar publici și o schemă de joc/blat electoral în spate. Jocul electoral e cu atât mai evident cu cât o prezență masivă la vot putea coborî procentul UDMR sub prag electoral dar respectiva asociație etnică a obținut acum mai multe voturi la nivel național, deci a trecut pragul, în ciuda faptului că a obținut mai puține voturi decât de obicei în județele cu populație maghiară majoritară sau consistentă. Un adevărat paradox care a dus însă voturile necesare pentru prag din județe romnești (cu foarte puțini locuitori unguri), din Moldova, Oltenia sau din alte regiuni ale țării. Inclusiv din Neamț…
Legenda cu UDMR care cedează locurile de reprezentant în secțiile de votare (488 la Neamț) unor partide aliate nu e nouă și nu e legată doar de PSD cum se prefigurează acum. 488 de locuri de reprezentanți cedate de UDMR unui partid-tovarăș înseamnă 488 de oameni care primesc indemnizația cuvenită. Vreo 95 de lei pe zi (pentru 3 zile) plus diurna cuvenită (10 lei) din care, după scăderea impozitului de 16 la sută, românul sub acoperire de UDMR-ist rămâne în mână cu un net de circa 260 de lei. Nu e o avere dar e un ban bun, mai ales pentru mediul rural, în condițiile în care prima zi de muncă e un fel de întâlnire de jumătate de oră în seara din ajunul alegerilor, când se iau în primire buletinele de vot (se numără, se pun într-un dulap care este sigilat), iar a doua zi (și ultima, real) este, e drept, de dimineața până târziu în noapte când se termină de numărat voturile. Nu știm care e a treia zi, probabil e considerată așa cea de instruire (făcută la partide, cu acești oameni).
Românii din Neamț care au reprezentat UDMR în secțiile de votare au votat, în general, UDMR. Că asta era condiția, ar fi dat prost ca în secția cu UDMR-ist în secție (fie el și român) să nu fi fost niciun vot pentru respectiva formațiune.
Dacă ne raportăm la scorul precedent (188 de voturi pentru UDMR în 2016) sau dacă considerăm că acei 98 etnici au soț/soție de naționalitate română, poate și un copil cu drept de vot, rămâne să analizăm acest plus de 1500 de voturi cu care s-a ajuns în 2019 la 1680 de voturi. Un calcul ultra-simplist arată că media de voturi, pe Neamț, de voturi pentru UDMR a fost undeva la 3 (1500 împărțit la 488 secții). 3 voturi pe secție ar fi însemat ca voturile respective să vină de la reprezentantul UDMR (român) din secția de votare plus încă doi membri ai familiei sau 2 prieteni.
260 de lei împărțit la cele 3 voturi dă un rezultat care reprezintă prețul corect: 85 de lei a costat votul dat de fiecare român din Neamț pentru a se atinge targetul de plus 1500 de voturi pentru UDMR față de alegerile precedente.
Evident că 3 voturi pe secție este o medie nu o cifră regulă, unitară. Vin deja confirmări că au fost secții în care asta a fost soluția dar vin și informații că „ungurul Ion” sau „ungurul Gheorghe” au fost trimis în secție de un primar PSD, li s-a spus sau nu de datoria morală față de minoritatea națională cu care conlocuirea e atât de frumoasă inclusiv la guvernare, dar de voturi s-a ocupat primarul respectiv (sau șeful de organizație).
Când ieri un nemțean comenta pe facebook la articolul referitor la raportul super-eficient voturi/etnici cum că unii or fi fost trimiși ca reprezentanți UDMR, prima mea reacție a fost mirarea. Cum adică să ajungă Gheorghe în secția de votare fără să știe pe cine reprezintă? Această mirare a fost însă demolată în scurt timp când o cunoștință mi-a povestit propria experiență. Pentru savoarea ei ;i cinismul din spatele unui astfel de episod, citiți:
„Da, eu sunt un fel de ungurul Gheorghe. Nu o duc prea bine cu banii și știind că vin alegerile și că există șansa asta să cîștig un ban ușor, că suntem plini de nevoi și de datorii, cu ceva timp înainte de alegeri l-am întrebat pe domnul primar (…), care e de la PSD, dacă nu mă poate aranja și pe mine cu un loc în vreo secție de votare. A zis că să vadă… Că are din ăia ai lui, PSD-iști, care ar face scandal dacă m-ar pune pe mine din afara partidului. Ne-am mai întâlnit prin sat de vreo două ori și, fără să-i zic eu, după ce ne salutam, îmi spunea el că nu a uitat de problema mea – așa zicea, problema – și că face tot ce poate să mă rezolve. Că știe că-s băiat bun și alte din astea. Și, când nea-m întâlnit pe la mijlocul campaniei cred, a zis că gata, mă rezolvă, să-i dau o copie după buletin. Am mers chiar în primărie, i-am dat copia la buletin, el mi-a făcut cu ochiul și asta e. Când au venit voturile la secție m-au anunțat to din echipa lui, de la PSD, să mă prezint la locul și ora faptei. Am ajuns acolo, ceilalți erau pe afară, așteptau, am salutat, mi-au răspuns la salut și unul a zis <<uite că suntem în formulă completă, a venit și ungurul!>>. Și râdeau. Nu am înțeles de ce, m-am gândit că spusese cineva vreun banc înainte, de asta râdeau. A venit președinta cu voturile, am intrat în secție, s-a făcut prezența și când doamna a strigat PSD am răspuns prezent și eu și altcineva. Zâmbete. Doamna mi-a explicat că cealaltă persoană e pentru PSD și că eu sunt pentru UDMR, așa are ea adresă la dosar. Nu am mai zis nimic. Seara m-am întâlnit mai apoi cu domnul primar și cu PSD-iștii lui, eram 4 români unguri de toți, pentru toate secțiile de votare, și domnul primar ne-a zis râzând să dăm și noi câte un vot la UDMR că din cauza maghiarilor luăm noi banii. Ne-a întrebat dacă ne putem descurca fiecare de încă 4-5 voturi pentru unguri, noi am cam dat din umeri, unul a zis că bunicul lui a murit în război împușcat de unguri, cum să ceară așa ceva familiei și a zis domnul primar că se descurcă el de restul de voturi dar noi să mergem închis și să votăm cum ne-a zis el. Nu vă spun acum cum am votat dar spuneți-mi ce era să fac? Am căzut la mijloc, eu am tras de el să mă bage în secție să pot lua o pâine la copii. Și acum îmi spun unii în sat că-s trădător, că am fost în secție pentru unguri și am votat cu ei”.
Declarația de mai sus este absolut reală (cititorii fideli Vestea știu că nu ne jucăm cu așa ceva), în comuna respectivă sunt contabilizate voturi duble față de media pe secție din județ. Evident că pe nemțean nu-l cheamă Gheorghe dar vă asigurăm că numele lui este absolut românesc. La fel de românesc ca al doamnei care a reprezentat UDMR în Biroul Electoral Județean și pe care nu o cheamă Ildiko ci… Mitrea Luiza-Mihaela.
Revenind la morișca românească ce a produs voturi pentru UDMR, este evident că o discuție în termeni juridici poate atinge – măcar ca variantă – ideea voturilor date contra bani. Mai ales că e vorba de o formațiune politică exclusivistă iar alde Gheorghe și Ion care au pus ștampila pe rosu alb și verde nu doar că nu știu o boabă ungurește, dar nici nu știu ce e cu acel partid iar pe Kelemen Hunor l-au văzut (dacă l-au văzut) doar pe la televizor.
Dacă sărim din latura juridică în cea politică și națională, rămâne întrebarea: ce ar fi însemnat aceste alegeri cu un UDMR care nu ar fi trecut pragul? Ce ar putea însemna alegerile generale din 2020 cu un UDMR care nu ar mai intra în Parlament decât cu un singur deputat, cel cuvenit pe partajarea locurilor pentru minorități naționale?
Gheorghe al nostru va fi mai bogat cu 260 de lei dar chiar a rămas cu o problemă de conștiință. Cei care au aranjat morișca românească în favoarea UDMR or fi având așa ceva? Sau, altă întrebare: or fi văzut imaginile cu crucile din cimitirul din Valea uzului, pe care erau plăcuțe cu „erou român necunoscut”, și care au fost acoperite cu saci menajeri?
Vom reveni.
Daniel VINCA – vestea.net
